Capitolul1|Salutare.Judecarea apostolilor mincinoși.Mustrări și îndemnuri.Binecuvântare.
1. Iuda, rob al lui Iisus Hristos și frate al lui Iacob, celor care sunt chemați, iubiți întru Dumnezeu-Tatăl și păstrați pentru Iisus Hristos:
2. Înmulțească-vi-se mila, pacea și iubirea!
3. Iubiților, punându-mi eu toată sârguința în a vă scrie despre mântuirea noastră obștească, m-am văzut nevoit să vă scriu și să vă îndemn ca să vă luptați pentru credința care odată pentru totdeauna le-a fost dată sfinților.
4. Căci printre voi s-au strecurat unii oameni mai demult rânduiți spre această osândă, nelegiuiți care prefac în desfrânare harul Dumnezeului nostru și-L tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân și Domn, Iisus Hristos.
5. Vreau dar să vă amintesc vouă, celor ce odată pentru totdeauna le-ați știut pe toate acestea, că Domnul, după ce l-a izbăvit pe poporul Său din țara Egiptului, după aceea i-a dat pierzării pe cei ce n-au crezut.
6. Iar pe îngerii care nu și-au păzit vrednicia, ci și-au părăsit locașul, i-a pus în pază sub întuneric, în lanțuri veșnice, spre judecata Zilei celei Mari;
7. așa cum Sodoma și Gomora și cetățile dimprejurul lor care-n același chip ca ele s-au dat la desfrânare și au umblat după trup nefiresc, stau înainte ca pildă, suferind pedeapsa focului celui veșnic.
8. Tot astfel și acești visători: pângăresc trupul, leapădă Stăpânirea și blasfemiază Slăvile.
9. Dar Mihail, arhanghelul, când i se împotrivea diavolului certându-se cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să-i aducă judecată defăimătoare, ci a zis: „Ceartă-te pe tine Domnul!“
10. Aceștia însă blasfemiază tot ceea ce nu cunosc; dar cele pe care ei le cunosc firește, ca dobitoacele necuvântătoare, întru ele-și găsesc pieirea.
11. Vai lor! că au umblat în calea lui Cain, și pentru plată s-au dat cu totul în rătăcirea lui Balaam și au pierit ca-n răzvrătirea lui Core!
12. Aceștia sunt curse ascunse la agapele voastre, fără sfială mâncând împreună cu voi și îmbuibându-se; nori fără apă purtați de vânturi!; pomi tomnatici fără roade, de două ori uscați și dezrădăcinați!;
13. valuri sălbatice ale mării, care-și spumegă propria lor rușine!; stele rătăcitoare, cărora-n veac li se păstrează întunericul întunericului!
14. Dar despre ei a profețit și Enoh, al șaptelea [patriarh] de la Adam, zicând: Iată, venit-a Domnul întru miile de mii de sfinți ai Lui,
15. ca să facă judecată-mpotriva tuturor și pe toți nelegiuiții să-i mustre pentru toate faptele nelegiuirii lor în care-au făcut fărădelege, și pentru toate cuvintele aspre pe care le-au rostit împotrivă-I păcătoșii netrebnici.
16. Aceștia sunt cei ce murmură, cei nemulțumiți cu soarta lor, cei ce trăiesc după poftele lor; și gura lor grăiește vorbe umflate, pe oameni lăudându-i ca să tragă folos.
17. Dar voi, iubiților, amintiți-vă cuvintele prezise de apostolii Domnului nostru Iisus Hristos,
18. că ei vă spuneau: În vremea de pe urmă vor fi batjocoritori trăind după poftele lor nelegiuite.
19. Aceștia sunt cei ce fac dezbinări, oameni firești, care nu-L au pe Duhul.
20. Dar voi, iubiților, zidiți-vă pe voi înșivă întru preasfânta voastră credință, rugându-vă în Duhul Sfânt.
21. Păstrați-vă întru iubirea lui Dumnezeu, așteptând mila Domnului nostru Iisus Hristos spre viața cea veșnică.
22. Și de unii, de cei șovăielnici, fie-vă milă;
23. iar pe alții mântuiți-i smulgându-i din foc; de alții însă fie-vă milă-ntru teamă, urând și cămașa-ntinată de carnea lor.
24. Iar Celui ce poate să vă păzească pe voi de toată căderea, și-naintea Slavei Sale să vă pună pe voi neprihăniți, întru bucurie,
25. singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru prin Iisus Hristos Domnul nostru: slavă, preamărire, putere și stăpânire, mai-nainte de toți vecii și acum și-ntru toți vecii! Amin.