Apocalipsa

Capitolul10|Îngerul și cartea cea mică.
1. și-am văzut un alt înger puternic, pogorându-se din cer, învăluit într-un nor; și pe capul său, curcubeul; și fața lui, ca soarele; și picioarele lui, ca niște stâlpi de foc.
2. și-n mână avea o carte mică, deschisă. Și și-a pus piciorul cel drept pe mare, iar pe cel stâng pe pământ,
3. și a strigat cu glas mare, așa cum răcnește un leu. Iar când a strigat, cele șapte tunete și-au slobozit glasurile.
4. și când cele șapte tunete au vorbit, eu eram să scriu, și-am auzit o voce care zicea din cer: „Pecetluiește cele ce-au vorbit cele șapte tunete și nu le scrie!“
5. Iar îngerul pe care l-am văzut stând pe mare și pe pământ și-a ridicat mâna dreaptă către cer
6. și s-a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, pe Cel ce a făcut cerul și cele ce sunt în cer, și pământul și cele ce sunt pe pământ, și marea, și cele ce sunt în mare, că timp nu va mai fi,
7. ci-n zilele când cel de al șaptelea înger va grăi – când va fi să trâmbițeze –, atunci taina lui Dumnezeu, așa cum le-a binevestit El robilor Săi profeții, este încheiată.
8. Iar glasul din cer pe care-l auzisem a vorbit din nou cu mine și a zis: „Mergi de ia cartea cea deschisă-n mâna îngerului care stă pe mare și pe pământ!“
9. și m-am dus la înger și i-am zis să-mi dea cărticica. Și mi-a răspuns: „Ia-o și mănânc-o; și pântecele ți-l va amărî, dar în gura ta va fi dulce ca mierea“.
10. și-am luat din mâna îngerului cărticica și am mâncat-o; și-n gura mea era dulce ca mierea, dar după ce am mâncat-o mi s-a amărât pântecele.
11. și mi s-a spus: „Tu trebuie ca din nou să profețești la o mulțime de popoare și de neamuri și de limbi și de-mpărați“.