1. și-un mare semn s-a arătat în cer: O Femeie înveșmântată cu soarele; și sub picioarele ei, luna; și pe capul său, o cunună din douăsprezece stele.
2. și era însărcinată; și striga chinuindu-se și muncindu-se să nască.
3. și-un alt semn s-a arătat în cer: Iată, un Balaur mare, roșu ca focul, având șapte capete și zece coarne; și pe capete, șapte cununi împărătești.
4. și coada lui târa o treime din stelele cerului; și le-a aruncat pe pământ. Și Balaurul a stat înaintea Femeii care era să nască, pentru ca să-i înghită copilul când îl va naște.
5. și ea a născut un Copil de parte bărbătească, Cel ce cu toiag de fier va să păstorească toate neamurile. Și Copilul ei a fost răpit la Dumnezeu și la tronul Său,
6. iar Femeia a fugit în pustie, acolo unde are ea loc pregătit de Dumnezeu, pentru ca acolo s-o hrănească timp de o mie două sute și șaizeci de zile.
7. și război s-a făcut în cer: Mihail și îngerii lui au pornit război cu Balaurul. Și se războia Balaurul, și îngerii lui;
8. și el n-a răzbit, nici că locul lor s-a mai găsit în cer.
9. și aruncat a fost Balaurul cel mare, șarpele cel de demult, care se cheamă diavol și Satana, cel ce pe toată lumea o înșeală – aruncat a fost pe pământ; și îngerii săi aruncați au fost cu el.
10. și-am auzit un glas mare-n cer, zicând: „Acum s-a făcut mântuirea și puterea și împărăția Dumnezeului nostru și stăpânirea Hristosului Său, căci aruncat a fost pârâșul fraților noștri, cel ce ziua și noaptea-i pâra în fața Dumnezeului nostru.
11. și ei l-au biruit prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturiei lor și prin aceea că viața până la moarte nu și-au iubit-o.
12. Pentru aceasta bucurați-vă, ceruri, și voi, cei ce locuiți în ele! Vai vouă, pământule și mare, căci diavolul a coborât la voi având mare mânie, fiindcă el știe că puțină vreme are“.
13. și când Balaurul a văzut c-a fost aruncat pe pământ, a prigonit-o pe Femeia care născuse Pruncul.
14. și i s-au dat Femeii cele două aripi ale vulturului celui mare, ca să zboare-n pustie la locul ei, acolo unde, departe de fața șarpelui, este hrănită o vreme și vremi și-o jumătate de vreme.
15. și șarpele a aruncat după Femeie din gură-i apă ca un râu, ca s-o ia puhoiul.
16. și pământul i-a venit Femeii într-ajutor; că și-a deschis pământul gura și a-nghițit râul pe care Balaurul îl aruncase din gura sa.
17. și Balaurul s-a aprins de mânie asupra Femeii și a pornit să facă război cu ceilalți din seminția ei, cei ce păzesc poruncile lui Dumnezeu și au mărturia lui Iisus.