1. și m-am uitat; și iată, Mielul stătea pe muntele Sionului; și cu El, o sută patruzeci și patru de mii care aveau numele Lui și numele Tatălui Său scris pe frunțile lor.
2. și-am auzit un glas din cer ca un vuiet de ape multe și ca bubuitul unui tunet puternic; iar glasul pe care l-am auzit era ca al țiterașilor țiterindu-și țiterele.
3. și cântare nouă cântau înaintea tronului și înaintea celor patru Ființe și a Bătrânilor; și nimeni nu putea să învețe cântarea decât cei o sută patruzeci și patru de mii care fuseseră răscumpărați de pe pământ.
4. Aceștia sunt cei ce nu s-au întinat cu femei; că sunt feciorelnici. Aceștia sunt cei ce-I urmează Mielului oriunde Se va duce. Aceștia au fost răscumpărați dintre neamuri, pârgă lui Dumnezeu și Mielului.
5. și-n gura lor nu s-a aflat minciună, fiindcă sunt fără prihană.
6. și-am văzut un alt înger care zbura în înaltul cerului, având o Evanghelie veșnică s-o binevestească celor ce locuiesc pe pământ și la tot neamul și seminția și limba și poporul.
7. și striga cu glas puternic: „Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă, că ceasul judecății Sale a venit; și închinați-vă Celui ce a făcut cerul și pământul și marea și izvoarele apelor!“
8. și un alt înger, al doilea, a urmat, zicând: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare, cel ce din vinul pătimașei sale desfrânări a adăpat toate neamurile!“
9. și un alt înger, al treilea, le-a urmat, zicând cu glas mare: „Dacă cineva i se închină Fiarei și chipului ei și-i primește semnul pe fruntea sau pe mâna lui,
10. va bea și el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în cupa mâniei Sale, și se va chinui în foc și-n pucioasă dinaintea sfinților îngeri și dinaintea Mielului“.
11. și fumul chinului lor se suie-n vecii vecilor. Și nici ziua și nici noaptea nu au odihnă cei ce se închină Fiarei și chipului ei, și oricine primește semnul numelui ei.
12. Aici este răbdarea sfinților, cei ce păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Iisus.
13. și-am auzit un glas din cer, zicând: „Scrie: Fericiți sunt morții care de-acum înainte mor întru Domnul! Da, grăiește Duhul, odihnească-se de ostenelile lor, căci faptele lor îi însoțesc“.
14. și m-am uitat: și iată, un nor alb; și Cel ce ședea pe nor era asemenea Fiului Omului, având pe cap cunună de aur și-n mână o seceră ascuțită.
15. și un alt înger a ieșit din templu, strigându-I cu glas mare Celui ce ședea pe nor: „Trimite-ți secera și seceră, c-a venit ceasul de secerat, că secerișul pământului s-a copt“.
16. și Cel ce ședea pe nor și-a aruncat secera pe pământ, și pământul a fost secerat.
17. și un alt înger a ieșit din templul cel din cer, având și el o sabiță ascuțită.
18. și un alt înger a ieșit din altar, cel ce are putere asupra focului; și i-a strigat cu glas mare celui ce avea sabița ascuțită și a grăit: „Trimite-ți sabița cea ascuțită și culege ciorchinii viei pământului, că strugurii ei s-au copt“.
19. și îngerul și-a aruncat sabița pe pământ și a cules via pământului și a aruncat [totul] în linul cel mare al mâniei lui Dumnezeu.
20. și linul a fost călcat afară din cetate; și din lin a ieșit sânge pân-la zăbalele cailor pe o mie șase sute de stadii.