1. După acestea am văzut un alt înger pogorându-se din cer, având putere mare; și pământul s-a luminat de slava lui.
2. și a strigat cu glas puternic, zicând: „A căzut!, a căzut Babilonul cel mare și a devenit sălaș al demonilor și cuibar a tot duhul necurat și cuibar a toată pasărea spurcată și urâtă“.
3. Pentru că toate neamurile au băut din vinul aprinderii desfrânării ei, și împărații pământului cu ea s-au desfrânat, și neguțătorii lumii din puterea strălucirii ei s-au îmbogățit.
4. și-am auzit un alt glas din cer, zicând: „Ieșiți din ea, poporul meu, ca să nu vă faceți părtași la păcatele ei și să nu primiți din plăgile ei,
5. fiindcă păcatele ei au ajuns pân-la cer și Dumnezeu și-a adus aminte de nedreptățile ei.
6. Plătiți-i așa cum și ea a plătit, și cu-ndoită măsură îndoit măsurați-i după faptele ei; în paharul în care a turnat, turnați-i de două ori pe-atât.
7. și cât s-a slăvit ea pe sine și a strălucit, tot pe-atâta dați-i chin și bocet. Fiindcă zice ea în inima ei: Stau ca o-mpărăteasă, și văduvă nu sunt, și bocet nu voi vedea...
8. Pentru aceea, într-o singură zi îi vor veni plăgile: moarte și bocet și foamete; și-n foc va fi mistuită, că puternic este Domnul Dumnezeu Care-o judecă.
9. Iar împărații pământului care s-au desfrânat cu ea și s-au bucurat de strălucirea ei vor plânge și se vor bate-n piept asupră-i când vor vedea fumul arderii ei,
10. departe stând de frica chinurilor ei și zicând: Vai!, vai!, tu, cetatea cea mare, Babilonul, cetatea cea tare, că-ntr-un ceas ți-a venit judecata!...
11. și neguțătorii pământului vor plânge și vor boci asupră-i, că nimeni nu le mai cumpără marfa,
12. marfă de aur și de argint și de pietre prețioase și de mărgăritare și de vison și de porfiră și de mătase și de stofă stacojie, tot lemnul bine-mirositor și tot lucrul de fildeș, și tot lucrul de lemn de mare preț și de bronz și de fier și de marmură,
13. și scorțișoară și balsam și mirodenii și mir și tămâie și vin și untdelemn și făinuță albă și grâu și vite și oi și cai și căruțe și robi și suflete de oameni.
14. și dusu-s-au de la tine roadele după care-ți tânjea sufletul, și de la tine pierit-au toate cele grase și strălucite, și niciodată nu s-or mai afla...
15. Neguțătorii acestora, cei ce s-au îmbogățit de pe urma ei, departe vor sta de frica chinului ei, plângând și jelindu-se
16. și zicând: Vai!, vai!, cetatea cea mare, cea învestmântată-n vison și-n porfiră și-n stofă stacojie și-mpodobită cu aur și cu pietre scumpe și cu mărgăritare!
17. Că-ntr-un ceas s-a pustiit atâta bogăție! Și tot căpitanul de vas și tot călătorul pe mare și corăbierii și toți câți trăiesc de pe urma mării stăteau departe
18. și strigau uitându-se la fumul arderii ei, zicând: Care cetate era asemenea cetății celei mari?...
19. și-și puneau țărână pe capete și strigau, plângând și jelindu-se și zicând: Vai!, vai!, cetatea cea mare, din a cărei îmbuibare s-au îmbogățit toți cei ce au corăbii pe mare, că-ntr-un ceas s-a pustiit!“...
20. „Veselește-te de ea, cerule, și voi, sfinți și apostoli și profeți; că judecata voastră asupră-i a judecat-o Dumnezeu!“
21. Iar un înger puternic a ridicat o piatră cât o piatră mare de moară și a aruncat-o-n mare, zicând: „Așa, dintr-o lovitură, așa va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, și nu se va mai afla!...
22. și vocea țiterașilor și-a muzicanților și-a flautiștilor și-a trâmbițașilor nu se va mai auzi de-acum în tine; și nici un meșteșugar din orice meșteșug nu se va mai afla în tine; și-n tine cântec de moară nu se va mai auzi.
23. și lumină de lampă, nu, niciodată nu se va mai ivi-ntru tine; și glas de mire și de mireasă, nu, niciodată nu se vor mai auzi-ntru tine, pentru că neguțătorii tăi erau mai-marii pământului și pentru că toate neamurile s-au rătăcit prin vraja ta...
24. și s-a găsit în ea sânge de profeți și de sfinți și-al tuturor celor înjunghiați pe pământ“.