1. După aceasta m-am uitat: și iată, o ușă era deschisă-n cer; și glasul cel dintâi – cel pe care-l auzisem vorbind cu mine ca o trâmbiță – mi-a zis: „Suie-te aici și-ți voi arăta ce trebuie să fie după acestea!“
2. Îndată am fost în duh; și iată, un tron era în cer; și pe tron ședea Cineva.
3. și Cel care ședea semăna la vedere cu piatra de iasp și de sardiu, iar de jur-împrejurul tronului era un curcubeu cu înfățișarea smaraldului.
4. și-mprejurul tronului, douăzeci și patru de tronuri; și pe tronuri, șezând, douăzeci și patru de Bătrâni îmbrăcați în veșminte albe; și pe capetele lor, cununi de aur.
5. și din tron ieșeau fulgere și glasuri și tunete; și-n fața tronului ardeau șapte făclii de foc, care sunt cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu.
6. și-n fața tronului, ca o mare de sticlă asemenea cristalului. Și-n mijlocul tronului și-mprejurul tronului, patru Ființe pline de ochi dinainte și dinapoi.
7. și Ființa cea dintâi, asemenea leului; a doua Ființă, asemenea juncului; a treia Ființă are fața ca a unui om; iar a patra Ființă, asemenea vulturului care zboară.
8. și cele patru Ființe au fiecare din ele câte șase aripi; de jur-împrejur și pe dinlăuntru sunt pline de ochi; și odihnă nu au ziua și noaptea, zicând: „Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Dumnezeu, Atotțiitorul, Cel-ce-Era și Cel-ce-Este și Cel-ce-Vine“.
9. și de câte ori acele Ființe Îi vor da slavă, cinste și mulțumită Celui ce șade pe tron, Celui ce este viu în vecii vecilor,
10. cei douăzeci și patru de Bătrâni vor cădea înaintea Celui ce șade pe tron și I se vor închina Celui ce este viu în vecii vecilor și-și vor așterne cununile înaintea tronului, zicând:
11. „Vrednic ești Tu, Domnul și Dumnezeul nostru, să primești slava și cinstea și puterea, fiindcă Tu ai zidit toate lucrurile, și prin voia Ta au fost și s-au zidit“.