1. și-am văzut când Mielul a deschis-o pe cea dintâi din cele șapte peceți; și pe una din cele patru Ființe am auzit-o, zicând cu glas ca de tunet: „Vino și vezi!“
2. și m-am uitat: și iată, un cal alb; și cel ce ședea pe el avea un arc; și i s-a dat o cunună și a pornit biruind și să biruiască.
3. Când a deschis pecetea a doua, am auzit-o pe cea de a doua Ființă, zicând: „Vino și vezi!“
4. și un alt cal a ieșit, roșu ca focul; și celui ce ședea pe el i s-a dat să ia pacea de pe pământ, ca oamenii să se-njunghie între ei; și o sabie mare i s-a dat.
5. și când a deschis pecetea a treia, am auzit-o pe cea de a treia Ființă, zicând: „Vino și vezi!“ și m-am uitat: și iată, un cal negru; și cel ce ședea pe el avea în mâna lui un cântar.
6. și-am auzit ca un glas în mijlocul celor patru Ființe, care zicea: Măsura de grâu, un dinar și trei măsuri de orz, un dinar; cât despre untdelemn și vin, nu le vătăma.
7. și când El a deschis pecetea a patra, am auzit glasul celei de a patra Ființe, zicând: „Vino și vezi!“
8. și m-am uitat: și iată, un cal șarg; și numele celui ce ședea pe el era Moartea; și Iadul se ținea în urmă-i. Și peste a patra parte a pământului li s-a dat lor putere să ucidă cu sabie și cu foamete și cu moarte și cu fiarele pământului.
9. și când a deschis pecetea a cincea, am văzut sub Jertfelnic sufletele celor înjunghiați din pricina cuvântului lui Dumnezeu și din pricina mărturiei pe care o aveau.
10. și strigau cu glas mare și ziceau: „Stăpâne sfinte și adevărate, până când oare nu judeci și nu răzbuni sângele nostru, [cerându-l] de la cei ce locuiesc pe pământ?“
11. și fiecăruia din ei i s-a dat un veșmânt alb; și li s-a spus să stea-n odihnă încă puțină vreme, până ce vor împlini numărul și cei împreună-slujitori cu ei, și frații lor, cei ce aveau să fie omorâți ca și ei.
12. și când El a deschis pecetea a șasea, eu m-am uitat; și iată, cutremur mare a fost; soarele s-a făcut negru ca un sac de pâslă și luna-ntreagă s-a făcut ca sângele,
13. și stelele cerului au căzut pe pământ așa cum smochinul își leapădă smochinele verzi când e zgâlțâit de vijelie;
14. iar cerul s-a-ndepărtat ca o carte-nvălătucită, și fiece munte și insulă s-au mișcat din locurile lor.
15. și împărații pământului și domnii și căpeteniile și bogații și puternicii, și tot robul și tot omul liber s-au ascuns în peșterile și-n stâncile munților,
16. strigându-le munților și stâncilor: „Cădeți peste noi și ascundeți-ne de fața Celui ce șade pe tron și de mânia Mielului;
17. c-a venit Ziua, [ziua] cea mare a mâniei Lor, și cine poate să stea-n picioare?“