Epistola întâi către Corinteni

Capitolul11|ținuta femeii la slujbele religioase.Necuviințe ale Corintenilor la Cina Domnului.Întemeierea Cinei Domnului.Împărtășirea în stare de nevrednicie.
1. Fiți următori ai mei, așa cum și eu sunt al lui Hristos.
2. Fraților, vă laud că-ntru toate vă aduceți aminte de mine și păstrați predaniile așa cum vi le-am predat eu.
3. Vreau însă ca voi să știți că Hristos este capul oricărui bărbat, iar capul femeii este bărbatul, iar capul lui Hristos este Dumnezeu.
4. Orice bărbat care se roagă sau profetizează având capul acoperit, își face capul de rușine;
5. iar orice femeie care se roagă sau profetizează cu capul neacoperit, își face capul de rușine – căci tot una este ca și cum ar fi rasă.
6. Că dacă o femeie nu se acoperă cu văl, atunci să se tundă! Dar dacă pentru o femeie e rușinos să se tundă ori să se radă, atunci să-și pună văl!
7. Bărbatul nu trebuie să-și acopere capul, de vreme ce el este chip și slavă a lui Dumnezeu; dar femeia este slava bărbatului
8. – pentru că nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat,
9. și pentru că nu bărbatul a fost zidit pentru femeie, ci femeia pentru bărbat –.
10. De aceea femeia este datoare să aibă văl pe capul său, de dragul îngerilor.
11. Totuși, întru Domnul nici femeia fără bărbat și nici bărbatul fără femeie,
12. fiindcă așa cum femeia este din bărbat, tot astfel și bărbatul este prin femeie; și toate sunt de la Dumnezeu.
13. Judecați voi înșivă: E cuviincios oare ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit?
14. Oare nu însăși firea vă învață că pentru bărbat e rușinos dacă-și poartă părul lung,
15. în timp ce dacă femeia-și poartă părul lung e spre slava ei? Căci părul i-a fost dat ca acoperământ.
16. Iar dacă i se pare cuiva că pentru asta trebuie să se certe, noi nu avem un astfel de obicei, și nici Bisericile lui Dumnezeu.
17. Dar aceasta poruncindu-vă eu vouă, nu vă laud; că voi vă adunați nu spre mai bine, ci spre mai rău.
18. Fiindcă-n primul rând aud – și-n parte cred – că atunci când vă adunați ca Biserică, între voi sunt dezbinări.
19. Căci între voi trebuie să fie și eresuri, pentru ca să se vădească-ntre voi cei încercați.
20. Așadar, când vă adunați laolaltă, nu e Cina Domnului aceea pe care o mâncați,
21. că fiecare o ia-nainte să mănânce de-ndată ce s-a așezat la masă, și unul e flămând în timp ce altul se îmbată.
22. Oare n-aveți voi case ca să mâncați și să beți? Sau disprețuiți Biserica lui Dumnezeu și-i rușinați pe cei ce nu au? Ce să vă spun? Să vă laud? Întru aceasta nu vă laud.
23. Fiindcă eu de la Domnul am primit ceea ce v-am predat și vouă: Că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine
24. și, mulțumind, a frânt și a zis: „Luați, mâncați; acesta este Trupul Meu Cel ce se frânge pentru voi. Aceasta să faceți spre pomenirea Mea“.
25. Asemenea și paharul după cină, zicând: „Acest pahar este Legea cea Nouă întru Sângele Meu. Aceasta să faceți oridecâteori veți bea, spre pomenirea Mea“.
26. Fiindcă de câte ori veți mânca pâinea aceasta și veți bea paharul acesta, moartea Domnului o vestiți până când El va veni.
27. Astfel, oricine va mânca pâinea sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, vinovat va fi față de Trupul și de Sângele Domnului.
28. Să se cerceteze dar omul pe sine, și așa să mănânce din Pâine și să bea din Pahar.
29. Căci cel ce mănâncă și bea cu nevrednicie, osândă își mănâncă și bea, nesocotind Trupul Domnului.
30. De aceea sunt mulți dintre voi neputincioși și bolnavi și mulți au murit.
31. Că dacă ne-am judeca noi înșine, nu am mai fi judecați;
32. dar când ne judecă Domnul, ni se dă o pedeapsă, ca să nu fim osândiți împreună cu lumea.
33. De aceea, frații mei, când vă adunați ca să mâncați, așteptați-vă unii pe alții.
34. Iar dacă cuiva îi este foame, să mănânce acasă, ca să nu vă adunați spre osândă. Cât despre celelalte, le voi rândui când voi veni.