1. Vedeți ce fel de iubire ne-a dăruit nouă Tatăl, ca noi să ne numim fii ai lui Dumnezeu; și suntem! De aceea nu ne cunoaște pe noi lumea: pentru că nu L-a cunoscut pe El.
2. Iubiților, acum suntem fii ai lui Dumnezeu; și ce vom fi, încă nu s-a arătat. Știm că, dacă El Se va arăta, noi vom fi asemenea Lui, pentru că-L vom vedea pe El așa cum este.
3. Și tot cel ce are această nădejde în El, se curățește pe sine, așa cum Acela curat este.
4. Tot cel ce săvârșește păcatul săvârșește și fărădelegea; păcatul e fărădelegea.
5. Voi știți că El S-a arătat ca să ridice păcatele, și păcat în El nu este.
6. Tot cel ce rămâne întru El, nu păcătuiește; tot cel ce păcătuiește, nu L-a văzut și nici nu L-a cunoscut.
7. Copilașilor, nimeni să nu vă amăgească; cel ce-nfăptuiește dreptatea este drept, așa cum Acela drept este.
8. Cel ce săvârșește păcatul e de la diavolul, pentru că diavolul încă de la-nceput păcătuiește. Pentru aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu: ca să strice lucrurile diavolului.
9. Tot cel ce este născut din Dumnezeu nu săvârșește păcat, pentru că sămânța Sa rămâne în el; și el nu poate păcătui, pentru că e născut din Dumnezeu.
10. Întru aceasta se învederează fiii lui Dumnezeu și fiii diavolului: cel ce nu săvârșește dreptate nu este din Dumnezeu, nici cel ce nu-l iubește pe fratele său.
11. Că aceasta este vestea pe care-ați auzit-o de la-nceput: să ne iubim unii pe alții.
12. – Nu precum Cain, care era de la Cel-Rău și și-a înjunghiat fratele. Și de ce l-a înjunghiat?: pentru că faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau drepte. –
13. Nu vă mirați, fraților, dacă lumea vă urăște.
14. Noi știm că am trecut din moarte la viață, pentru că-i iubim pe frați; cel ce nu-l iubește pe fratele său rămâne în moarte.
15. Tot cel ce-și urăște fratele e ucigaș de oameni; și știți că orice ucigaș de oameni nu are viață veșnică rămânând întru el.
16. Întru aceasta am cunoscut noi iubirea: că El și-a pus sufletul pentru noi; datori suntem și noi ca sufletele să ni le punem pentru frați.
17. Dar cel ce are bogăția lumii și-l vede pe fratele său în lipsuri și inima și-o-nchide față de el, cum rămâne-ntru el iubirea lui Dumnezeu?
18. Copilașii mei, să nu iubim cu vorba, nici cu vorbirea, ci-n faptă și-n adevăr.
19. Întru aceasta vom cunoaște că suntem din adevăr și-n fața Sa ne vom liniști inimile;
20. că dacă inima noastră ne osândește, Dumnezeu e mai mare decât inima noastră și cunoaște totul.
21. Iubiților, dacă inima noastră nu ne osândește, avem îndrăznire către Dumnezeu
22. și orice cerem de la El primim, pentru că-I păzim poruncile și facem ceea ce e plăcut înainte-I.
23. Și aceasta este porunca Lui: ca noi să credem întru numele lui Iisus Hristos, Fiul Său, și să ne iubim unii pe alții, așa cum ne-a dat El poruncă.
24. Și cel ce-I păzește poruncile rămâne în El și El într-însul; și-ntru aceasta cunoaștem că El rămâne în noi: din Duhul pe Care ni L-a dat.