1. Pe cel slab în credință primiți-l fără să-i judecați gândurile.
2. Unul crede că poate să mănânce de toate; cel slab însă mănâncă legume.
3. Cel ce mănâncă să nu-l disprețuiască pe cel ce nu mănâncă, iar cel ce nu mănâncă să nu-l judece pe cel ce mănâncă; pentru că Dumnezeu l-a primit.
4. Cine ești tu, cel ce judeci pe servul altuia? Pentru stăpânul său stă el în picioare sau cade. Dar se va ține-n picioare, căci Domnul are putere să-l facă să stea drept.
5. Unul deosebește o zi de alta, iar altul judecă toate zilele la fel. Fiecare să-și aibă-n minte deplina sa încredințare.
6. Cel ce ține ziua, pentru Domnul o ține; și cel ce nu ține ziua, pentru Domnul n-o ține. Și cel ce mănâncă, pentru Domnul mănâncă, fiindcă-I mulțumește lui Dumnezeu; și cel ce nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă, și-I mulțumește lui Dumnezeu.
7. Că nimeni dintre noi nu trăiește pentru sine și nimeni nu moare pentru sine.
8. Că dacă trăim, pentru Domnul trăim; și dacă murim, pentru Domnul murim. Așadar, și dacă trăim, și dacă murim, ai Domnului suntem.
9. Căci pentru aceasta a trăit și a murit și a înviat Hristos, ca El să stăpânească și peste morți și peste vii.
10. Dar tu, de ce-l judeci pe fratele tău? sau tu, pe fratele tău de ce-l disprețuiești? Fiindcă toți ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu.
11. Că scris este: Viu sunt Eu! – zice Domnul –; Mie Mi se va pleca tot genunchiul și toată limba Îi va da slavă lui Dumnezeu.
12. Astfel că fiecare din noi va da seama despre sine înaintea lui Dumnezeu.
13. Așadar, să nu ne mai judecăm unii pe alții, ci mai degrabă judecați aceasta: să nu pui în calea fratelui piatră de alunecare sau de poticnire.
14. Știu și sunt încredințat în Domnul Iisus că nimic nu este spurcat prin sine; dar pentru cel ce gândește că ceva e spurcat, pentru acela spurcat este.
15. Dacă însă, din pricina mâncării, fratele tău se mâhnește, tu nu mai umbli potrivit iubirii. Cu mâncarea ta nu-l da pierzării pe acela pentru care a murit Hristos.
16. Așadar, să nu fie bunul vostru defăimat,
17. căci împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate și pace și bucurie întru Duhul Sfânt;
18. și cel ce-ntru aceasta-I slujește lui Hristos este bineplăcut lui Dumnezeu și cinstit de oameni.
19. Drept aceea, să le urmăm pe cele spre pace și pe cele spre zidirea unuia de către altul.
20. Nu strica, de dragul mâncării, lucrul lui Dumnezeu. Toate sunt curate, dar sunt un rău pentru omul care mănâncă spre-mpiedicare.
21. E bine să nu mănânci carne, nici să bei vin, nici să faci ceva de care fratele tău se-mpiedică, se poticnește sau slăbește.
22. Credința pe care o ai, s-o ai pentru tine însuți în fața lui Dumnezeu. Fericit este cel ce nu se osândește pe sine în ceea ce alege.
23. Dar cel ce are îndoieli e osândit dacă mănâncă, fiindcă n-o face din credință. Și tot ce nu-i din credință e păcat.