Capitolul16|Cuvântarea de despărțire (III): prigonirile viitoare; ajutorul Mângâietorului; întristarea schimbată în bucurie; rugăciunea în numele lui Iisus; „Eu am biruit lumea“.
1. Pe acestea vi le-am grăit ca să nu vă poticniți.
2. Vă vor scoate din sinagogi; ba chiar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că-I aduce închinare lui Dumnezeu.
3. Și pe acestea le vor face, pentru că nu L-au cunoscut pe Tatăl Meu, și nici pe Mine.
4. Iar pe acestea vi le-am grăit pentru ca, atunci când va veni ceasul lor, să vă aduceți aminte că vi le-am spus. Dar nu vi le-am spus de la-nceput, pentru că eram cu voi.
5. Acum însă Mă duc la Cel ce M-a trimis, și nimeni din voi nu Mă întreabă: Unde Te duci?
6. Ci pentru că v-am grăit acestea, întristarea v-a umplut inima.
7. Dar vă spun Eu vouă adevărul: De folos vă este ca Eu să Mă duc. Că dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi; iar dacă Mă voi duce, Îl voi trimite la voi.
8. Și El, odată venit, va vădi lumea de păcat și de dreptate și de judecată:
9. de păcat, pentru că ei nu cred în Mine;
10. de dreptate, pentru că Eu Mă duc la Tatăl Meu, iar voi nu Mă veți mai vedea;
11. și de judecată, pentru că stăpânitorul acestei lumi a fost judecat.
12. Încă multe am a vă spune, dar nu le puteți purta acum.
13. Dar când va veni Acela, Duhul Adevărului, El vă va călăuzi întru tot adevărul; că nu de la Sine va grăi, ci cele ce va auzi va grăi și pe cele viitoare vi le va vesti.
14. Acela Mă va slăvi, pentru că dintru al Meu va lua și vă va vesti.
15. Toate câte le are Tatăl, ale Mele sunt; de aceea am zis că dintru al Meu va lua și vă va vesti.
16. Puțin și nu Mă veți mai vedea, și iarăși puțin și Mă veți vedea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl“.
17. Atunci unii dintre ucenicii Săi ziceau între ei: „Ce este aceasta, că ne spune: Puțin și nu Mă veți mai vedea, și iarăși puțin și Mă veți vedea; și că: Mă duc la Tatăl?“
18. Deci ziceau: „Ce este aceasta ce zice: Puțin? Nu știm ce grăiește...“.
19. Iisus a cunoscut că voiau să-L întrebe și le-a zis: „Despre aceasta vă întrebați între voi, că am zis: Puțin și nu Mă veți mai vedea, și iarăși puțin și Mă veți vedea?
20. Adevăr, adevăr vă spun că voi veți plânge și vă veți tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veți întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.
21. Femeia, când e să nască, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul; dar după ce naște copilul nu-și mai aduce aminte de durere, pentru bucuria că s-a născut om pe lume.
22. Așadar, și voi sunteți triști acum, dar Eu iarăși vă voi vedea și inima voastră se va bucura și bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi.
23. Și în ziua aceea nu Mă veți mai întreba nimic. Adevăr, adevăr vă spun: Orice veți cere de la Tatăl în numele Meu, El vă va da.
24. Până acum nimic n-ați cerut în numele Meu; cereți și veți primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.
25. Pe acestea vi le-am grăit în pilde. Va veni ceasul când nu vă voi mai grăi în pilde, ci deschis vă voi vesti despre Tatăl.
26. În ziua aceea veți cere în numele Meu; și nu vă zic că Eu Îl voi ruga pe Tatăl pentru voi,
27. de vreme ce Însuși Tatăl vă iubește, pentru că voi M-ați iubit pe Mine și ați crezut că Eu de la Dumnezeu am ieșit.
28. Ieșit-am de la Tatăl și am venit în lume; iarăși las lumea și Mă duc la Tatăl“.
29. Zis-au ucenicii Săi: „Iată că acum grăiești lămurit și nu spui nici o pildă;
30. acum știm că Tu pe toate le știi și nu ai nevoie să Te întrebe cineva. De aceea credem că de la Dumnezeu ai ieșit“.
31. Iisus le-a răspuns: „Credeți acum?
32. Iată, vine ceasul – și a și venit – ca voi să vă risipiți fiecare la ale sale și pe Mine să Mă lăsați singur. Dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine.
33. Pe acestea vi le-am grăit, pentru ca-ntru Mine pace să aveți. În lume necaz veți avea; dar îndrăzniți!: Eu am biruit lumea!“