1. Iar în ziua cea dintâi a săptămânii, Maria Magdalena a venit la mormânt dis-de-dimineață, fiind încă întuneric, și a văzut piatra ridicată de pe mormânt.
2. Atunci a alergat și a venit la Simon Petru și la celălalt ucenic – cel pe care-l iubea Iisus – și le-a zis: „L-au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde L-au pus...“.
3. Deci a ieșit Petru, ca și celălalt ucenic, și veneau la mormânt.
4. Și alergau amândoi împreună, dar celălalt ucenic alerga înainte mai repede ca Petru și a sosit cel dintâi la mormânt.
5. Și, aplecându-se, a văzut giulgiurile odihnindu-se, dar n-a intrat.
6. A venit și Simon Petru, urmându-i, și a intrat în mormânt și a văzut giulgiurile odihnindu-se;
7. Și marama care fusese pe capul Său nu se odihnea laolaltă cu giulgiurile, ci, învăluită, într-un loc deoparte.
8. Atunci a intrat și celălalt ucenic, care venise întâi la mormânt, și a văzut și a crezut.
9. Fiindcă ei încă nu știau Scriptura, că El trebuia să învie din morți.
10. Și s-au dus ucenicii iarăși la ai lor.
11. Iar Maria stătea afară lângă mormânt, plângând. Și pe când plângea, s-a aplecat în mormânt.
12. Și a văzut doi îngeri în veșminte albe, șezând acolo unde se odihnise trupul lui Iisus, unul către cap și altul către picioare.
13. Și aceia i-au zis: „Femeie, de ce plângi?“ Ea le-a zis: „Pentru că L-au luat pe Domnul meu și nu știu unde L-au pus“.
14. Zicând acestea, ea s-a întors și L-a văzut pe Iisus stând, și nu știa că este Iisus.
15. Zisu-i-a Iisus: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți?“ Ea, părându-i-se că e grădinarul, I-a zis: „Doamne, dacă tu L-ai dus de aici, spune-mi unde L-ai pus, iar eu Îl voi lua“.
16. Iisus i-a zis: „Maria!“ Întorcându-se, ea I-a zis în evreiește: „Rabbuni!“ (adică: „Învățătorule!“).
17. Iisus i-a zis: „Nu te atinge de Mine, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu; ci mergi la frații Mei și spune-le: Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru și la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru“.
18. Și a venit Maria Magdalena, vestindu-le ucenicilor că L-a văzut pe Domnul și că pe acestea i le-a spus.
19. Deci, fiind seară în acea zi de-ntâi a săptămânii, și ușile fiind încuiate acolo unde ucenicii erau adunați de frica iudeilor, a venit Iisus și a stat în mijloc și le-a zis: „Pace vouă!“
20. Și zicând acestea, le-a arătat mâinile și coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii văzându-L pe Domnul.
21. Atunci Iisus le-a zis iarăși: „Pace vouă! Așa cum Tatăl M-a trimis pe Mine, tot astfel și Eu vă trimit pe voi“.
22. Și zicând acestea, a suflat asupra lor și le-a zis: „Luați Duh Sfânt!,
23. cărora le veți ierta păcatele, li se vor ierta; cărora le veți ține, ținute vor fi“.
24. Dar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus.
25. Deci i-au zis ceilalți ucenici: „L-am văzut pe Domnul!“ Dar el le-a zis: „Dacă nu voi vedea eu în mâinile Lui semnul cuielor și dacă nu-mi voi pune degetul meu în semnul cuielor și dacă nu-mi voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede“.
26. Și, după opt zile, ucenicii Săi erau iarăși înlăuntru, și Toma împreună cu ei. Și a venit Iisus, ușile fiind încuiate, și a stat în mijloc și a zis: „Pace vouă!“
27. Apoi i-a zis lui Toma: „Adu-ți degetul tău încoace; și vezi mâinile Mele; și adu-ți mâna ta și pune-o în coasta Mea; și nu fi necredincios, ci credincios!“
28. Răspunzând Toma, I-a zis: „Domnul meu și Dumnezeul meu!“
29. Iisus i-a zis: „Pentru că M-ai văzut, ai crezut; fericiți cei ce au crezut fără să fi văzut!“
30. Și încă multe alte minuni a făcut Iisus în fața ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta.
31. Iar acestea s-au scris, pentru ca voi să credeți că Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu; și, crezând, viață să aveți întru numele Lui.