1. După acestea, Iisus S-a dus dincolo de Marea Galileii, adică a Tiberiadei.
2. Și L-a urmat mulțime multă, pentru că vedeau minunile pe care le făcea cu cei bolnavi.
3. Și S-a suit Iisus în munte și a șezut acolo cu ucenicii Săi.
4. Iar Paștile, sărbătoarea iudeilor, erau aproape.
5. Deci ridicându-și Iisus ochii și văzând că mulțime multă vine la El, a zis către Filip: „De unde vom cumpăra pâine ca să mănânce aceștia?“
6. Dar pe aceasta i-o spunea ca să-l încerce, că El știa ce avea să facă.
7. Filip I-a răspuns: „De două sute de dinari nu va ajunge pâinea ca să ia fiecare câte puțin...“.
8. Și I-a zis unul dintre ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru:
9. „Este aici un băiat care are cinci pâini de orz și doi pești. Dar ce sunt ele la atâția?...“.
10. Și a zis Iisus: „Faceți-i pe oameni să se așeze“. Și era iarbă multă în acel loc. Deci s-au așezat bărbații, în număr ca la cinci mii.
11. Și Iisus a luat pâinile și, mulțumind, a dat ucenicilor; iar ucenicii, celor ce ședeau; asemenea și din pești, cât au vrut aceștia.
12. Iar după ce s-au săturat, le-a zis ucenicilor Săi: „Adunați fărâmiturile care au rămas, ca să nu se piardă ceva“.
13. Deci au adunat și au umplut douăsprezece coșuri de fărâmituri care au rămas din cele cinci pâini de orz de la cei ce mâncaseră.
14. Iar oamenii, văzând minunea pe care a făcut-o, ziceau: „Acesta este într-adevăr Profetul care va să vină în lume!...“.
15. Cunoscând deci Iisus că au să vină și să-L ia cu de-a sila ca să-L facă rege, S-a dus iarăși în munte, numai El.
16. Și când s-a făcut seară, ucenicii Lui s-au coborât la mare.
17. Și intrând în corabie, mergeau în cealaltă parte a mării, la Capernaum. Și iată că s-a făcut întuneric, și Iisus încă nu venise la ei.
18. Și suflând vânt mare, marea se întărâta.
19. După ce au vâslit deci ca la douăzeci sau treizeci de stadii, L-au văzut pe Iisus umblând pe apă și apropiindu-Se de corabie; și s-au înfricoșat.
20. Iar El le-a zis: „Eu sunt; nu vă temeți!“
21. Deci voiau să-L ia în corabie, și îndată corabia a sosit la țărmul la care mergeau.
22. A doua zi, mulțimea care stătea de cealaltă parte a mării a văzut că acolo nu fusese altă corabie decât una în care intraseră ucenicii Săi și că Iisus nu intrase în corabie împreună cu ucenicii Săi, ci numai ucenicii Săi plecaseră.
23. Din Tiberiada au venit și alte corăbii aproape de locul unde ei mâncaseră pâinea după ce Domnul mulțumise.
24. Deci, când mulțimea a văzut că Iisus nu este acolo, nici ucenicii Săi, au intrat în corăbii și au venit la Capernaum, căutându-L pe Iisus.
25. Și găsindu-L dincolo de mare, I-au zis: „Învățătorule, când ai venit aici?“
26. Iisus le-a răspuns, zicând: „Adevăr, adevăr vă spun: Nu pentru că ați văzut minuni Mă căutați, ci pentru că ați mâncat din pâini și v-ați săturat.
27. Lucrați nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne întru viața veșnică pe care v-o va da Fiul Omului, căci pe El și-a pus pecetea Dumnezeu-Tatăl“.
28. Deci au zis către El: „Ce să facem, ca să săvârșim lucrurile lui Dumnezeu?“
29. Iisus le-a răspuns, zicând: „Lucrul lui Dumnezeu acesta este, să credeți în Cel pe Care El L-a trimis“.
30. Deci I-au zis: „Dar ce minune faci tu, ca să vedem și să credem în tine? Ce lucrezi?
31. Părinții noștri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: Pâine din cer le-a dat lor să mănânce“.
32. Deci Iisus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: Nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă din cer pâinea cea adevărată.
33. Că pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer și dă viață lumii“.
34. Deci au zis către El: „Doamne, dă-ne nouă întotdeauna pâinea aceasta...“.
35. Și Iisus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieții; cel ce vine la Mine nu va flămânzi și cel ce crede în Mine niciodată nu va înseta.
36. Dar Eu v-am spus că M-ați și văzut, și nu credeți.
37. Tot ce-Mi dă mie Tatăl, va veni la Mine; și pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară;
38. pentru că M-am pogorât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.
39. Iar voia Celui ce M-a trimis, aceasta este: să nu-l pierd pe nici unul din cei pe care Mi-a dat, ci să-l înviez în ziua de apoi.
40. Că aceasta este voia Tatălui Meu, ca tot cel care-L vede pe Fiul și crede în El să aibă viață veșnică, și Eu îl voi învia în ziua de apoi“.
41. Deci iudeii murmurau împotrivă-I fiindcă spusese: „Eu sunt Pâinea Care S-a pogorât din cer“,
42. Și ziceau: „Oare nu este acesta Iisus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată și mamă noi îi știm? Cum de spune el acum: M-am pogorât din cer!?...“.
43. Iisus, răspunzând, le-a zis: „Nu murmurați între voi.
44. Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l va atrage Tatăl, Cel ce M-a trimis, și Eu îl voi învia în ziua de apoi.
45. Scris este în profeți: și toți vor fi învățați ai lui Dumnezeu. Așadar, tot cel care a auzit și a învățat de la Tatăl, vine la Mine.
46. Nu că L-a văzut pe Tatăl cineva în afară de Cel ce este de la Dumnezeu; Acela L-a văzut pe Tatăl.
47. Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce crede în Mine are viață veșnică.
48. Eu sunt Pâinea vieții.
49. Părinții voștri au mâncat mană în pustie, dar au murit;
50. aceasta este Pâinea care Se pogoară din cer, pentru ca tot cel ce mănâncă din Ea să nu moară.
51. Eu sunt Pâinea cea vie, Care S-a pogorât din cer. De va mânca cineva din Pâinea aceasta, viu va fi în veci. Iar Pâinea pe care Eu o voi da pentru viața lumii este Trupul Meu“.
52. Deci se certau iudeii între ei, zicând: „Cum poate acesta să ne dea trupul lui să-l mâncăm?...“.
53. Și le-a zis Iisus: „Adevăr, adevăr vă spun: Dacă nu veți mânca Trupul Fiului Omului și nu veți bea Sângele Lui, nu veți avea viață întru voi.
54. Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are viață veșnică, și Eu îl voi învia în ziua de apoi.
55. Căci Trupul Meu este adevărată mâncare și Sângele Meu adevărată băutură.
56. Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el.
57. Așa cum Tatăl Cel-Viu M-a trimis pe Mine și Eu viez prin Tatăl, tot astfel cel ce Mă mănâncă pe Mine va via prin Mine.
58. Aceasta este Pâinea Care S-a pogorât din cer; nu ca a părinților voștri care au mâncat mană și au murit: cel ce va mânca Pâinea aceasta, viu va fi în veac“.
59. Pe acestea le-a spus în sinagogă pe când învăța în Capernaum.
60. Deci mulți din ucenicii Săi, auzind, au zis: „Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?...“.
61. Iar Iisus, știind întru Sine că ucenicii Lui murmură în astă privință, le-a zis: „Vă este aceasta piatră de poticnire?
62. Dar dacă-L veți vedea pe Fiul Omului suindu-Se acolo unde era mai înainte?
63. Duhul este cel ce dă viață; trupul nu folosește la nimic. Cuvintele pe care Eu vi le-am grăit, ele duh sunt și viață sunt.
64. Dar sunt unii dintre voi care nu cred“. Că Iisus știa de la început cine erau aceia care nu cred și cine este cel care-L va vinde.
65. Și zicea: „De aceea v-am spus că nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-i este dat de la Tatăl“.
66. De atunci, mulți dintre ucenicii Săi au dat înapoi și nu mai umblau cu El.
67. Deci a zis Iisus celor doisprezece: „Nu cumva și voi vreți să vă duceți?...“.
68. Simon Petru I-a răspuns: „Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieții veșnice;
69. Și noi am crezut și am cunoscut că Tu ești Hristos, Fiul Dumnezeului Celui-Viu“.
70. Le-a răspuns Iisus: „Oare nu Eu v-am ales pe voi, cei doisprezece? Și unul dintre voi este diavol!...“.
71. Iar El zicea de Iuda al lui Simon Iscarioteanul, căci acesta avea să-L vândă, el, care era unul dintre cei doisprezece.