BibliaVersiunea Anania

Evanghelia după Ioan

Capitolul8|Femeia păcătoasă.Iisus este Lumina lumii.Cuvânt împotriva necredinței iudeilor.
1. Iar Iisus s-a dus la Muntele Măslinilor.
2. Dar dimineața a venit iarăși în templu; și tot poporul venea la El; și El, șezând, îi învăța.
3. Și cărturarii și fariseii au adus la El o femeie prinsă în adulter și, punând-o în mijloc,
4. I-au zis: „Învățătorule, această femeie a fost prinsă săvârșind adulter.
5. Iar Moise prin lege ne-a poruncit ca pe unele ca acestea să le ucidem cu pietre. Așadar, tu ce zici?...“.
6. Iar pe aceasta o spuneau ispitindu-L, ca să aibă de ce să-L învinuiască. Iar Iisus, plecându-Se în jos, scria cu degetul pe pământ.
7. Dar cum ei stăruiau întrebându-L, El S-a ridicat și le-a zis: „Cel fără păcat dintre voi să arunce cel dintâi cu piatra asupra ei“.
8. Și iarăși plecându-Se în jos, scria pe pământ.
9. Iar ei, auzind și mustrați fiind de cuget, ieșeau unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni și până la cei din urmă; și a rămas Iisus singur, și femeia stând în mijloc.
10. Și ridicându-Se Iisus și nevăzând pe nimeni decât pe femeie, i-a zis: „Femeie, unde sunt pârâșii tăi? Nici unul nu te-a osândit?“
11. Iar ea a zis: „Nici unul, Doamne“. Și Iisus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, și de acum să nu mai păcătuiești!“
12. După aceea Iisus le-a grăit din nou, zicând: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce-Mi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina Vieții“.
13. Atunci I-au zis fariseii: „Tu despre tine însuți mărturisești; mărturia ta nu este adevărată...“.
14. Iisus le-a răspuns, zicând: „Chiar dacă Eu despre Mine Însumi mărturisesc, mărturia Mea este adevărată, pentru că Eu știu de unde am venit și unde Mă duc; dar voi nu știți de unde vin, nici unde Mă duc.
15. Voi judecați după trup; Eu nu judec pe nimeni.
16. Și chiar dacă Eu judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Eu și Tatăl Cel ce M-a trimis.
17. Scris este și-n legea voastră că mărturia a doi oameni este adevărată.
18. Eu sunt Cel ce mărturisesc despre Mine Însumi, și despre Mine mărturisește Tatăl Cel ce M-a trimis“.
19. Îi ziceau deci: „Unde este tatăl tău?“ Răspuns-a Iisus: „Nici pe Mine nu Mă știți, nici pe Tatăl Meu; dacă M-ați ști pe Mine, L-ați ști și pe Tatăl Meu“.
20. Cuvintele acestea le-a grăit Iisus lângă cutia milelor, pe când învăța în templu; și nimeni nu L-a prins, căci ceasul Său încă nu venise.
21. Și iarăși le-a zis: „Eu Mă duc și Mă veți căuta și veți muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni“.
22. Deci ziceau iudeii: „Nu cumva se va omorî, de vreme ce zice: Unde mă duc eu, voi nu puteți veni?...“.
23. Și El zicea: „Voi sunteți dintru cele de jos; Eu sunt dintru cele de sus. Voi sunteți din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta.
24. Pentru aceea v-am spus că veți muri în păcatele voastre. Că dacă nu veți crede că Eu sunt, în păcatele voastre veți muri“.
25. Deci îi ziceau: „Cine ești tu?“ și Iisus le-a zis: „Ceea ce v-am spus de la-nceput.
26. Multe am de spus despre voi și de judecat. Dar Cel ce M-a trimis pe Mine, adevărat este; și ceea ce de la El am auzit, Eu pe acelea le grăiesc în lume“.
27. Și ei n-au înțeles că le vorbea de Tatăl.
28. Deci le-a zis Iisus: „Când Îl veți fi înălțat pe Fiul Omului, atunci veți cunoaște că Eu sunt, și că nimic nu fac de la Mine Însumi, ci precum Tatăl M-a învățat, așa vorbesc.
29. Și Cel ce M-a trimis este cu Mine; nu M-a lăsat singur, pentru că Eu întotdeauna fac cele ce Lui îi sunt plăcute“.
30. Grăind El acestea, mulți au crezut într-Însul.
31. Deci zicea Iisus către iudeii care crezuseră în El: „Dacă veți rămâne întru cuvântul Meu, cu adevărat sunteți ucenici ai Mei.
32. Și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi“.
33. Ei însă I-au răspuns: „Noi suntem urmași ai lui Avraam și nimănui niciodată n-am fost robi. Cum de zici Tu: Veți fi liberi?“
34. Iisus le-a răspuns: „Adevăr, adevăr vă spun: Tot cel ce face păcatul, păcatului îi este rob.
35. Iar robul nu rămâne-n casă pe veci; Fiul însă rămâne pe veci.
36. Așadar, dacă Fiul vă va face liberi, cu adevărat liberi veți fi.
37. Știu că sunteți sămânța lui Avraam, dar căutați să Mă ucideți, pentru că-ntru voi cuvântul Meu nu-și află loc.
38. Eu grăiesc ce-am văzut la Tatăl Meu, iar voi faceți ce-ați auzit de la tatăl vostru“.
39. Ei au răspuns, zicându-I: „Tatăl nostru este Avraam“. Iisus le-a zis: „Dacă ați fi fiii lui Avraam, faptele lui Avraam le-ați face.
40. Dar voi căutați acum să Mă ucideți, pe Mine, Omul care v-am grăit adevărul pe care de la Dumnezeu l-am auzit. Avraam n-a făcut aceasta.
41. Voi faceți faptele tatălui vostru“. Zis-au Lui: „Noi nu ne-am născut din desfrânare. Un tată avem: pe Dumnezeu“.
42. Zisu-le-a Iisus: „Dacă Dumnezeu ar fi tatăl vostru, M-ați iubi pe Mine, fiindcă Eu de la Dumnezeu am ieșit și am venit. Că nu de la Mine Însumi am venit, ci El M-a trimis.
43. De ce nu-Mi pricepeți vorbirea?: Pentru că nu-Mi puteți asculta cuvântul.
44. Voi sunteți din tatăl vostru Diavolul, și poftele tatălui vostru vreți să le faceți. El de la-nceput a fost ucigător de oameni și nu a rămas întru adevăr, pentru că adevăr nu este întru el. Când el grăiește minciuna, dintr-ale lui grăiește, fiindcă el mincinos este, și tatăl minciunii.
45. Dar pentru că Eu spun adevărul, pe Mine nu Mă credeți.
46. Cine dintre voi Mă vădește de păcat? Dacă Eu spun adevărul, voi de ce nu Mă credeți?
47. Cel ce este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultați, pentru că nu sunteți de la Dumnezeu“.
48. Au răspuns iudeii, zicându-I: „Nu zicem noi bine că tu ești samarinean și ai demon?“
49. A răspuns Iisus: „Eu nu am demon, ci Eu Îl cinstesc pe Tatăl Meu și voi Mă necinstiți pe Mine.
50. Dar Eu nu caut slava Mea; este Cine s-o caute și să judece.
51. Adevăr, adevăr vă spun: De va păzi cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea“.
52. Iudeii I-au zis: „Acum știm că ai demon. Avraam a murit, tot așa și profeții; și tu zici: De va păzi cineva cuvântul meu, în veac nu va gusta moartea.
53. Nu cumva ești tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit? Și au murit și profeții. Drept cine te iei tu?“
54. Iisus a răspuns: „Dacă Mă slăvesc Eu pe Mine Însumi, slava Mea nimic nu este. Tatăl Meu e Cel ce Mă slăvește, despre Care voi ziceți că e Dumnezeul vostru.
55. Și voi nu L-ați cunoscut, dar Eu Îl știu; și dac-aș zice că nu-L știu, aș fi asemenea vouă, un mincinos. Dar Eu Îl știu și-I păzesc cuvântul.
56. Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea și a văzut-o și s-a bucurat“.
57. Deci au zis iudeii către El: „Încă nu ai cincizeci de ani, și L-ai văzut pe Avraam?...“.
58. Iisus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: Mai înainte de a fi fost Avraam, Eu sunt!“
59. Atunci ei au luat pietre ca să arunce asupra Lui. Dar Iisus S-a ferit și, trecând prin mijlocul lor, a ieșit din templu și S-a dus.