1. Avraam era acum bătrân şi vechi de zile şi Domnul binecuvântase pe Avraam cu de toate.
2. Atunci a zis Avraam către sluga cea mai bătrână din casa sa, care cârmuia toate câte avea: „Pune mâna ta sub coapsa mea
3. Şi jură-mi pe Domnul Dumnezeul cerului şi pe Dumnezeul pământului că fiului meu Isaac nu-i vei lua femeie din fetele Canaaneilor, în mijlocul cărora locuiesc eu,
4. Ci vei merge în ţara mea, unde m-am născut eu, la rudele mele, şi vei lua de acolo femeie lui Isaac, fiul meu“.
5. Iar sluga a zis către el: „Dar poate nu va vrea femeia să vină cu mine în pământul acesta; întoarce-voi, oare, pe fiul tău în pământul de unde ai ieşit?“.
6. Avraam însă a zis către el: „Ia seama să nu întorci pe fiul meu acolo!
7. Domnul Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pământului, Cel ce m-a luat din casa tatălui meu şi din pământul în care m-am născut, Care mi-a grăit şi Care mi S-a jurat, zicând: ţie-ţi voi da pământul acesta şi urmaşilor tăi, Acela va trimite pe îngerul Său înaintea ta şi vei lua femeie feciorului meu de acolo.
8. Iar de nu va voi femeia aceea să vină cu tine în pământul acesta, vei fi slobod de jurământul meu, dar pe fiul meu să nu-l întorci acolo!“.
9. Şi punându-şi sluga mâna sub coapsa lui Avraam, stăpânul său, i s-a jurat pentru toate acestea.
10. Apoi a luat sluga cu sine zece cămile din cămilele stăpânului său şi tot felul de lucruri scumpe de ale stăpânului său şi, sculându-se, s-a dus în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor.
11. Şi, într-o zi, spre seară, când ies femeile să scoată apă, a poposit cu cămilele la o fântână, afară din cetate.
12. Şi a zis: „Doamne Dumnezeul stăpânului meu Avraam, scoate-mi-o în cale astăzi şi fă milă cu stăpânul meu Avraam!
13. Iată, eu stau la fântâna aceasta şi fetele locuitorilor cetăţii au să iasă să scoată apă.
14. Deci fata căreia îi voi zice: Pleacă urciorul tău să beau şi care-mi va răspunde: „Bea! Ba şi cămilele toate le voi adăpa până se vor sătura“, aceea să fie pe care Tu ai rânduit-o robului Tău Isaac şi prin aceasta voi cunoaşte că faci milă cu stăpânul meu Avraam.
15. Dar nu sfârşise el încă a cugeta acestea în mintea sa, când iată că ieşi cu urciorul pe umăr Rebeca, fecioara care se născuse lui Batuel, fiul Milcăi, femeia lui Nahor, fratele lui Avraam.
16. Aceasta era foarte frumoasă la chip, fecioară, pe care nu o cunoscuse încă un bărbat. Şi venind ea la fântână, şi-a umplut urciorul şi a pornit înapoi.
17. Atunci sluga lui Avraam a alergat înaintea ei şi i-a zis: „Dă-mi să beau puţină apă din urciorul tău!“.
18. Iar ea a zis: „Bea, domnul meu!“. Şi îndată şi-a lăsat urciorul pe braţe şi i-a dat să bea apă până a încetat de a mai bea.
19. Apoi a zis: „Şi cămilelor tale am să le scot apă până vor bea toate“.
20. Şi îndată şi-a deşertat urciorul în adăpătoare şi a alergat iar la fântână să scoată apă şi a adăpat toate cămilele.
21. Iar omul acela se uita la ea cu mirare şi tăcea, dorind să ştie de i-a binecuvântat Domnul călătoria sau nu.
22. Şi dacă au încetat toate cămilele de a mai bea, a luat omul acela şi i-a dat un inel de aur, în greutate de o jumătate siclu, şi două brăţări la mâinile ei, în greutate de zece sicli de aur.
23. Apoi a întrebat-o şi a zis: „A cui fată eşti tu? Spune-mi, te rog, dacă se află în casa tatălui tău loc, ca să rămânem?“.
24. Iar ea i-a zis: „Sunt fata lui Batuel al Milcăi, pe care ea l-a născut lui Nahor“.
25. Apoi i-a mai zis: „Avem şi paie şi fân mult şi la noi este şi loc, ca să rămâneţi“.
26. Atunci s-a plecat omul acela şi s-a închinat Domnului şi a zis:
27. „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul stăpânului meu Avraam, Care n-a părăsit pe stăpânul meu cu mila şi bunăvoinţa Sa, de vreme ce m-a adus Domnul drept la casa fratelui stăpânului meu“.
28. Iar fata a alergat acasă la mama sa şi a povestit toate acestea.
29. Rebeca însă avea un frate, anume Laban. Şi a alergat Laban afară, la fântână, la omul acela,
30. Căci el văzuse inelul de aur şi brăţările la mâinile surorii sale Rebeca, şi auzise vorbele Rebecăi, sora sa, care spusese: „Aşa şi aşa mi-a vorbit omul acela!“. Şi ajungând la el, l-a găsit stând cu cămilele la fântână.
31. Şi i-a zis: „Intră, binecuvântatul Domnului! Pentru ce stai afară? Eu ţi-am gătit casă şi sălaş pentru cămilele tale!“.
32. Şi a intrat omul acela în casă. Iar Laban a luat povara de pe cămile şi le-a dat paie şi fân, iar lui şi oamenilor, care erau cu el, le-a dat apă, ca să-şi spele picioarele.
33. Apoi le-a adus de mâncare. Eliezer însă a zis: „Nu voi mânca până nu voi spune la ce am venit“. Zis-a Laban: „Spune!“.
34. Atunci Eliezer a zis: „Eu sunt sluga lui Avraam.
35. Domnul a binecuvântat foarte pe stăpânul meu şi l-a mărit şi i-a dat oi şi boi, argint şi aur, robi şi roabe, cămile şi asini.
36. Iar Sarra, femeia stăpânului meu, fiind acum bătrână, a născut stăpânului meu un fiu, căruia el i-a dat toate câte are.
37. Şi m-a jurat stăpânul meu, zicând: „Să nu iei femeie feciorului meu din fetele Canaaneilor, în pământul cărora trăiesc,
38. Ci să mergi la casa tatălui meu, la rudele mele şi să iei de acolo femeie pentru feciorul meu!“.
39. Iar eu am zis către stăpânul meu: „Dar de nu va vrea femeia să vină cu mine?“.
40. El însă mi-a răspuns: „Domnul Dumnezeu, înaintea Căruia umblu, va trimite cu tine pe îngerul Său, va binecuvânta calea ta şi vei lua femeie pentru feciorul meu din rudele mele şi din casa tatălui meu.
41. Atunci vei fi slobod de jurământul meu, când te vei duce la rudele mele şi de nu ţi-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul meu.
42. Deci, ajungând eu astăzi la fântână, am zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, de este să mă faci să izbutesc în calea ce fac,
43. Iată, eu stau la fântână; şi fata căreia eu îi voi zice când va veni să scoată apă: „Dă-mi să beau puţină apă din urciorul tău!“.
44. Iar ea îmi va zice: „Bea şi tu, şi cămilele tale le voi adăpa“, aceea să fie femeia, pe care Domnul a rânduit-o pentru Isaac, robul Său şi fiul stăpânului meu, şi prin aceasta voi cunoaşte că Te milostiveşti spre stăpânul meu Avraam.
45. Dar nu isprăvisem eu încă a grăi acestea în mintea mea, când iată a ieşit Rebeca, cu urciorul pe umăr; se pogorî la fântână şi scoase apă, şi eu i-am zis: „Dă-mi să beau!“.
46. Şi ea şi-a lăsat îndată urciorul de pe umăr, zicând: „Bea tu şi cămilele tale le voi adăpa“. Şi am băut şi mi-a adăpat şi cămilele.
47. Apoi am întrebat-o şi am zis: „A cui fată eşti tu? Spune-mi te rog!“. Şi ea a zis: „Sunt fata lui Batuel, fiul lui Nahor, pe care i l-a născut Milca“. Atunci i-am dat un inel şi brăţări la mâini.
48. După aceea m-am plecat şi m-am închinat Domnului şi am binecuvântat pe Domnul Dumnezeul stăpânului meu Avraam, Care m-a povăţuit de-a dreptul, ca să iau pe fata fratelui stăpânului meu pentru fiul lui.
49. Acum deci spuneţi-mi de vreţi să arătaţi milă şi bunăvoinţă stăpânului meu; iar de nu, să caut alta în dreapta şi în stânga“.
50. Şi răspunzând Laban şi Batuel au zis: „De la Domnul vine lucrul acesta şi noi nu-ţi putem spune nimic nici de bine, nici de rău.
51. Iată, Rebeca este înaintea ta, ia-o şi du-te şi să fie soţia fiului stăpânului tău, cum a grăit Domnul!“.
52. Şi auzind cuvintele lor, sluga lui Avraam s-a închinat Domnului până la pământ.
53. Apoi a scos sluga lucruri de argint şi lucruri de aur şi haine şi le-a dat Rebecăi. Dat-a de asemenea daruri şi fratelui şi mamei ei.
54. După aceea au mâncat şi au băut, el şi oamenii cei ce erau cu dânsul şi au rămas acolo. Iar dacă s-a sculat dimineaţa, a zis: „Lăsaţi-mă să mă duc la stăpânul meu!“.
55. Iar fratele şi mama Rebecăi au zis: „Să mai rămână fata cu noi măcar vreo zece zile şi apoi te vei duce!“.
56. El însă le-a zis: „Nu mă zăboviţi! Căci Domnul m-a făcut să izbutesc în calea mea; lăsaţi-mă să mă duc la stăpânul meu!“.
57. Răspuns-au ei: „Să chemăm copila şi s-o întrebăm ce gânduri are ea“.
58. Şi au chemat pe Rebeca şi i-au zis: „Vrei să te duci oare cu omul acesta?“. Şi ea a zis: „Mă duc!“.
59. Atunci a lăsat Laban să plece Rebeca, sora sa, şi doica ei, şi sluga lui Avraam şi cei ce erau cu el.
60. Şi au binecuvântat pe Rebeca şi i-au zis: „Sora noastră, să se nască din tine mii şi zeci de mii şi să stăpânească urmaşii tăi porţile vrăjmaşilor lor!“.
61. Atunci, sculându-se Rebeca şi slujnicele ei şi suindu-se pe cămile, s-au dus cu omul acela, şi sluga lui Avraam, luând pe Rebeca, a plecat.
62. Isaac însă venise din Beer-Lahai-Roi, căci el locuia în părţile de miazăzi.
63. Iar spre seară a ieşit Isaac la câmp să se plimbe şi, ridicându-şi ochii, a văzut cămilele venind.
64. Rebeca însă, căutând, a văzut pe Isaac şi s-a dat jos de pe cămilă
65. Şi a zis către slugă: „Cine este omul acela care vine pe câmp în întâmpinarea noastră?“. Iar sluga i-a zis: „Acesta-i stăpânul meu!“. Atunci ea şi-a luat vălul şi s-a acoperit.
66. Şi sluga povesti lui Isaac toate câte făcuse.
67. Şi a dus-o Isaac în cortul mamei sale Sarra şi a luat pe Rebeca şi aceasta s-a făcut femeia lui şi a iubit-o. Şi s-a mângâiat Isaac de pierderea mamei sale, Sarra.