1. Şi Şefatia, fiul lui Matan, şi Ghedalia, fiul lui Pashor, Iucal, fiul lui Şelemia şi Paşhurr, fiul lui Malchia, au auzit cuvintele pe care le-a rostit Ieremia către tot poporul, zicând:
2. „Aşa zice Domnul: Cine va rămâne în această cetate va muri de sabie, de foame şi de boala ciumei; iar cel ce se va duce la Caldei va trăi, va avea ca pradă viaţa lui şi va rămâne viu.
3. Așa zice Domnul: Cetatea aceasta va fi dată fără îndoială în mâinile oștirilor regelui Babilonului, și o vor lua“.
4. Atunci căpeteniile au zis către rege: „Omul acesta să fie dat morţii, pentru că el descurajează pe luptătorii care au rămas în cetatea aceasta şi pe tot poporul, spunându-le asemenea cuvinte. Căci omul acesta nu doreşte propăşirea poporului său, ci nenorocirea“.
5. Iar regele Sedechia a zis: „Iată e în mâinile voastre, căci regele nu poate să facă nimic împotriva voastră“.
6. Atunci au luat pe Ieremia şi l-au aruncat în groapa lui Malchia, fiul regelui, care era în curtea temniţii, coborându-l în ea cu funii. În groapa aceea nu era apă, ci numai noroi, şi s-a afundat Ieremia în noroi.
7. Ebed-Melec, Etiopianul, unul din eunucii care se aflau în casa regelui, auzind că Ieremia a fost aruncat în groapă – regele atunci şedea la poarta lui Veniamin –,
8. A ieşit din palatul regal şi a zis către rege:
9. „Domnul meu rege, rău au făcut oamenii aceştia care s-au purtat aşa cu Ieremia prorocul, pe care l-au aruncat în groapă. El va muri acolo de foame, pentru că nu mai este pâine în cetate“.
10. Atunci regele a dat poruncă lui Ebed-Melec, Etiopianul, zicând: „Ia de aici treizeci de oameni şi scoate pe Ieremia prorocul din groapă, până nu moare“.
11. Şi a luat Ebed-Melec cu sine oamenii şi a intrat în palatul regal, în veşmântărie, şi a luat de acolo bucăţi de haine vechi şi rupturi şi le-a dat drumul cu frânghia în groapă la Ieremia.
12. Şi a zis Ebed-Melec, Etiopianul, către Ieremia: „Pune aceste cârpe şi rupturi vechi, ce ţi s-au aruncat, la subsuorile tale, sub frânghie“; şi a făcut Ieremia aşa.
13. Şi au tras pe Ieremia din groapă; şi a rămas Ieremia în curtea temniţei.
14. Atunci regele Sedechia a trimis şi a chemat pe Ieremia prorocul la sine, la uşa a treia a templului Domnului; şi a zis regele către Ieremia: „Am să te întreb ceva, dar să nu ascunzi nimic de mine“.
15. Iar Ieremia a zis către Sedechia: „Dacă-ţi voi descoperi, nu mă vei da oare morţii? Şi de-ţi voi da sfat, îl vei asculta tu oare?“.
16. Zis-a regele Sedechia către Ieremia: „Viu este Domnul, Care ne-a dat această viaţă, nu te voi da la moarte, nici în mâinile acestor oameni, care vor să-ţi ia viaţa, nu te voi da“.
17. Atunci a zis Ieremia către Sedechia: „Aşa zice Domnul Dumnezeul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Dacă tu vei ieşi la căpeteniile regelui Babilonului, vei scăpa cu viaţă şi cetatea aceasta nu va fi arsă cu foc şi vei trăi şi tu şi casa ta;
18. Iar de nu vei ieşi la căpeteniile regelui Babilonului, cetatea aceasta va fi dată în mâinile Caldeilor, care o vor arde cu foc, şi nici tu nu vei scăpa din mâinile lor“.
19. Iar regele Sedechia a zis către Ieremia: „Mă tem de Iudeii care au trecut la Caldei, ca nu cumva să nu fiu dat de Caldei pe mâna lor şi ca nu cumva aceia să-şi bată joc de mine“.
20. Zis-a Ieremia: „Nu te vor da! Ascultă glasul Domnului în cele ce-ţi grăiesc eu şi bine-ţi va fi şi sufletul tău va fi viu.
21. Iar dacă tu nu vei vrea să ieşi, atunci iată cuvântul pe care mi l-a descoperit Domnul:
22. Toate femeile care au rămas în casa regelui lui Iuda var fi duse la căpeteniile regelui Babilonului şi acelea vor zice: Te-au amăgit şi te-au înşelat bunii tăi prieteni; piciorul tău s-a afundat în noroi şi aceştia au fugit de tine;
23. Şi toate femeile tale şi copiii tăi vor fi daţi Caldeilor şi nici tu nu vei scăpa din mâinile lor, căci vei fi prins de mâna regelui Babilonului şi această cetate va fi arsă“.
24. Zise Sedechia către Ieremia: „Nimeni nu trebuie să ştie cuvintele acestea şi atunci tu nu vei muri.
25. Iar de vor auzi căpeteniile că eu am grăit cu tine şi de vor veni la tine şi-ţi vor zice: „Spune-ne ce ai vorbit cu regele? Nu ascunde de noi şi nu te vom da la moarte! Şi ce ţi-a vorbit regele?“,
26. Atunci să le spui: Am prezentat înaintea regelui cererea mea, ca să nu mă trimită înapoi în casa lui Ionatan şi să mor acolo“.
27. Atunci au venit toţi dregătorii la Ieremia şi l-au întrebat, iar el le-a răspuns întocmai cum îi poruncise regele, şi aceia, tăcând, l-au lăsat, pentru că n-au aflat nimic.
28. Şi a rămas Ieremia în curtea temniţii până în ziua în care a fost luat Ierusalimul, căci Ierusalimul a fost luat.