1. De vrei să te întorci, Israele, zice Domnul, întoarce-te la Mine şi, de vei depărta urâciunile de la faţa Mea, nu vei mai rătăci.
2. Dacă tu vei jura: „Viu este Domnul!“, în adevăr, în judecată şi în dreptate, neamurile se vor binecuvânta şi se vor lăuda în El.
3. Căci aşa zice Domnul către bărbaţii lui Iuda şi ai Ierusalimului: „Araţi-vă ogoare noi şi nu mai semănaţi prin spini!
4. Bărbaţi ai lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului, tăiaţi-vă împrejur pentru Domnul şi lepădaţi învârtoşarea inimii voastre, ca nu cumva să izbucnească mânia Mea ca focul şi să ardă nestinsă din pricina răutăţii faptelor voastre.
5. Spuneţi acestea în Iuda şi le vestiţi în Ierusalim! Grăiţi şi trâmbiţaţi cu trâmbiţa prin ţară! Strigaţi tare şi ziceţi:
6. „Adunaţi-vă şi să intrăm în cetatea cea întărită!“. Înălţaţi steagul spre Sion, fugiţi şi nu vă opriţi, că, iată, aduc de la miazănoapte necaz şi nevoie mare!
7. Iată, iese leul din desişul său şi pierzătorul popoarelor se apropie; plecat-a din locul său, ca să pustiască pământul tău; cetăţile tale vor fi stricate şi fără locuitori.
8. De aceea încingeţi-vă cu sac, plângeţi şi vă tânguiţi, că iuţimea mâniei Domnului nu se va abate de la voi.
9. În ziua aceea, zice Domnul, va încremeni inima regelui şi inima căpeteniilor; preoţii se vor îngrozi şi prorocii se vor mira“.
10. Atunci eu am zis: „O, Doamne Dumnezeule, amăgit-ai Tu oare pe poporul acesta şi Ierusalimul când ai zis: Veţi avea pace, şi iată, sabia a ajuns până la suflet?“.
11. În vremea aceea se va zice poporului acestuia şi Ierusalimului: „Iată, vine vânt arzător din munţii cei pustii asupra fiicei poporului Meu şi vine nu pentru a vântura, nici pentru a curăţi grâul;
12. Dar va veni dintr-acolo de la Mine vânt mai puternic decât acesta şi voi rosti judecata Mea asupra lor.
13. Iată, se va ridica, cum se ridică norii; căruţele lui vor fi ca furtuna şi caii lui mai iuţi decât vulturii“. Vai de noi, căci vom fi prăpădiţi!
14. Ierusalime, spală răul din inima ta, ca să te izbăveşti! Până când se vor sălăşlui în tine cugete necredincioase?
15. Că iată, se aude glas de la Dan şi vestea pieirii din munţii lui Efraim:
16. „Spuneţi popoarelor şi vestiţi Ierusalimului că din ţară depărtată vin împresurători şi scot strigăte împotriva cetăţilor lui Iuda“.
17. Ca paznicii câmpului, aşa l-au înconjurat pe Israel de jur împrejur, pentru că el s-a răzvrătit împotriva Mea, zice Domnul.
18. Căile tale şi faptele tale, Israele, ţi-au pricinuit acestea; din pricina necredincioşii tale ți-a venit acest amar, care a străbătut până la inima ta“.
19. Inima mea! Inima mea! Mă doare inima până în adânc! Tulburatu-s-a inima mea în mine şi nu pot tăcea, că tu, suflete al meu, auzi glasul trâmbiţei, auzi strigătul de război.
20. Nenorocire peste nenorocire: tot pământul se pustieşte şi fără de veste mi s-au stricat corturile şi într-o clipeală sălaşurile mele.
21. Oare mult îmi este dat să văd steagul şi să aud sunetul trâmbiţei?
22. Şi toate acestea sunt numai pentru că poporul Meu e fără minte şi nu Mă cunoaşte; sunt copii nepricepuţi şi n-au înţelegere, sunt pricepuţi numai la rele, iar binele nu ştiu să-l facă.
23. Mă uit peste ţară şi, iată, este ruinată şi pustie;
24. Caut la ceruri şi, iată, nu este lumină pe ele; privesc la munţi şi, iată, că ei tremură şi dealurile toate se clatină.
25. Mă uit şi, iată, nu este niciun om şi toate păsările cerului au fugit.
26. Mă uit şi, iată, Carmelul este o pustietate şi toate cetăţile lui sunt arse cu foc de la faţa Domnului şi au pierit de la faţa mâniei Lui.
27. Că aşa a zis Domnul: „Toată ţara va fi pustiită, dar nu o voi nimici de tot.
28. Va plânge de aceasta pământul şi cerurile sus se vor întuneca, pentru că Eu am zis, Eu am hotărât şi nu Mă voi căi, nici Mă voi întoarce de la aceasta.
29. De strigătele călăreţilor şi ale arcaşilor ţara întreagă este pusă pe fugă; toţi vor fugi în pădurile cele dese şi se vor sui pe stânci; toate cetăţile vor fi părăsite şi niciun locuitor nu va mai fi în acestea.
30. Şi tu, pustiito, ce vei face? Chiar când te-ai îmbrăca în purpură, chiar dacă te-ai găti cu podoabe de aur şi ţi-ai sulemeni ochii cu dresuri, în zadar te-ai face frumoasă, că iubiţii tăi te dispreţuiesc şi vor numai viaţa.
31. Când aud glas ca de femeie ce naşte, aud geamăt ca al uneia ce naşte pentru întâia oară: este glasul fiicei Sionului; ea geme şi întinde mâna, zicând: „O, vai de mine, mi se istoveşte sufletul înaintea ucigaşilor!“.