BibliaVersiunea Anania

Ieșirea

Capitolul10|Alte două plăgi asupra Egiptului: lăcustele, întunericul.

1. Atunci a grăit iarăşi Domnul cu Moise şi a zis: „Intră la Faraon, că i-am învârtoşat inima lui şi a slugilor lui, ca să arăt între ei pe rând aceste semne ale Mele;

2. Ca să istorisiţi în auzul fiilor voştri şi al fiilor fiilor voştri câte am făcut în Egipt şi semnele Mele, pe care le-am arătat într-însul, şi ca să cunoaşteţi că Eu sunt Domnul!“.

3. Şi a intrat Moise şi Aaron la Faraon şi i-au zis: „Aşa grăieşte Domnul Dumnezeul Evreilor: Până când nu vei vrea să te smereşti înaintea Mea? Lasă pe poporul Meu, ca să-Mi slujească!

4. Iar de nu vei lăsa pe poporul Meu, iată mâine, pe vremea asta, voi aduce lăcuste multe în toate hotarele tale;

5. Şi vor acoperi ele faţa pământului, încât pământul nu se va putea vedea, şi vor mânca tot ce a mai rămas la voi, pe pământ, nestricat de grindină; toţi pomii ce cresc prin câmpiile voastre;

6. Vor umple casele tale, casele tuturor slugilor tale şi toate casele în tot pământul Egiptenilor, cum n-au văzut părinţii tăi, nici părinţii părinţilor tăi de când trăiesc ei pe pământ şi până în ziua de astăzi“. Apoi s-a întors Moise şi a ieşit de la Faraon.

7. Atunci dregătorii lui Faraon au zis către acesta: „Oare mult are să ne chinuiască omul acesta? Dă drumul oamenilor acestora, ca să facă slujbă Dumnezeului lor! Sau vrei să vezi Egiptul pierind?“.

8. Şi ei au întors pe Moise şi pe Aaron la Faraon; iar Faraon a zis către ei: „Duceţi-vă şi faceţi slujbă Domnului Dumnezeului vostru! Dar cine sunt cei care trebuie să meargă?“.

9. Răspuns-a Moise: „Vom merge cu cei tineri şi cu cei bătrâni ai noştri, cu fiii noştri, cu fiicele noastre, cu oile noastre şi cu boii noştri, căci e sărbătoarea Domnului Dumnezeului nostru“.

10. Faraon însă le-a zis: „Fie aşa! Dumnezeu cu voi! Eu sunt gata să vă dau drumul. Dar la ce să vă duceţi cu copiii? Se vede că aveţi gând rău.

11. Nu! Duceţi-vă numai bărbaţii şi faceţi slujbă Domnului, cum aţi cerut!“. Şi au fost daţi afară de la Faraon.

12. Atunci a zis Domnul către Moise: „Întinde-ţi mâna ta asupra pământului Egiptului şi vor năvăli lăcustele asupra pământului Egiptului şi vor mânca toată iarba pământului, toate roadele pomilor şi tot ce a rămas nestricat de grindină“.

13. Deci şi-a ridicat Moise toiagul său asupra pământului Egiptului şi a adus Domnul asupra pământului acestuia vânt de la răsărit toată ziua aceea şi toată noaptea şi, când s-a făcut ziuă, vântul de la răsărit a adus lăcuste.

14. Şi au năvălit ele în tot pământul Egiptului, s-au aşezat în toate ţinuturile Egiptului mulţime multă; asemenea lăcuste n-au mai fost şi nu vor mai fi.

15. Şi au acoperit ele toată ţara, cât nu se mai vedea pământul; şi au mâncat toată iarba pământului şi toate roadele pomilor, care nu fuseseră stricate de grindină; şi n-a rămas niciun fir de verdeaţă, nici în arbori, nici în iarba câmpului în tot pământul Egiptului.

16. Atunci Faraon a chemat în grabă pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: „Greşit-am înaintea Domnului Dumnezeului vostru şi înaintea voastră!

17. Iertaţi-mi acum încă o dată greşeala mea şi vă rugaţi Domnului Dumnezeului vostru să abată în orice chip de la mine prăpădul acesta!“.

18. Şi ieşind de la Faraon, Moise s-a rugat lui Dumnezeu,

19. Şi Domnul a stârnit vânt puternic de la apus şi acesta a dus lăcustele şi le-a aruncat în Marea Roşie şi n-a rămas nicio lăcustă în tot pământul Egiptului.

20. Dar Domnul a învârtoşat inima lui Faraon şi acesta n-a dat drumul fiilor lui Israel.

21. Atunci a zis Domnul către Moise: „Întinde mâna ta spre cer şi se va face întuneric în pământul Egiptului, încât să-l pipăi cu mâna“.

22. Şi şi-a întins Moise mâna sa spre cer şi s-a făcut întuneric beznă trei zile în tot pământul Egiptului,

23. De nu se vedea om cu om, şi nimeni nu s-a urnit de la locul său trei zile. Iar la fiii lui Israel a fost lumină peste tot în locuinţele lor.

24. Atunci a chemat Faraon pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: „Duceţi-vă şi faceţi slujbă Domnului Dumnezeului vostru, dar să rămână aici vitele voastre mărunte şi mari, iar copiii să meargă cu voi“.

25. Moise însă a zis: „Ba nu, ci dă-ne vite pentru jertfele şi arderile de tot ce avem să aducem Domnului Dumnezeului nostru.

26. Deci, să meargă cu noi şi turmele noastre şi să nu rămână niciun picior, căci din ele avem să luăm ca să aducem jertfă Domnului Dumnezeului nostru; dar, până nu vom ajunge acolo, nu ştim ce avem să aducem jertfă Domnului Dumnezeului nostru“.

27. Domnul a învârtoşat inima lui Faraon şi el n-a vrut să le dea drumul,

28. Ci a zis Faraon către Moise: „Du-te de aici! Dar bagă de seamă să nu te mai arăţi în faţa mea, căci în ziua când vei vedea faţa mea, vei muri“.

29. Răspuns-a Moise: „Cum ai zis, aşa va fi. Mai mult nu voi mai vedea faţa ta!“.