1. După aceea Moise şi Aaron au intrat la Faraon şi au zis către dânsul: „Aşa grăieşte Domnul Dumnezeul lui Israel: Lasă pe poporul Meu, ca să-Mi facă sărbătoare în pustie!“.
2. Faraon însă a zis: „Cine este acela Domnul, ca să-I ascult glasul şi să dau drumul fiilor lui Israel? Nu-L cunosc pe Domnul şi nu voi da drumul lui Israel!“.
3. Zis-au ei către dânsul: „Dumnezeul Evreilor ne-a chemat; lasă-ne să mergem în pustie cale de trei zile, ca să aducem jertfă Domnului Dumnezeului nostru, ca să nu pierim de ciumă sau de sabie!“.
4. Iar regele Egiptului le-a zis: „Moise şi Aaron, pentru ce-mi stingheriţi poporul de la lucru? Duceţi-vă fiecare din voi la treburile voastre!“.
5. Apoi Faraon a zis iar: „Iată acum s-a înmulţit poporul acesta în ţară şi voi îl întrerupeţi de la lucru“.
6. Şi chiar în ziua aceea a poruncit Faraon căpeteniilor şi slujbaşilor poporului şi le-a zis:
7. „De acum înainte să nu mai daţi poporului paie pentru facerea cărămizii, ca ieri şi ca alaltăieri, ci să se ducă ei să-şi adune paie.
8. Dar cărămizi să facă tot atâtea câte făceau în fiecare zi; să-i siliţi şi să nu le împuţinaţi munca; fiindcă sunt fără treabă şi de aceea strigă şi zic: Haidem să aducem jertfă Dumnezeului nostru!
9. Să fie dar împovăraţi de lucru oamenii aceştia şi să se îndeletnicească cu acestea, iar nu să se îndeletnicească cu vorbe mincinoase!“.
10. Şi au ieşit căpeteniile lor şi slujbaşii poporului şi au zis către popor: „Aşa zice Faraon: Nu vă mai dau paie.
11. Mergeţi voi înşivă şi vă adunaţi paie de unde veţi găsi, dar din lucrul vostru nu vi se va scădea nimic!“.
12. Atunci s-a risipit poporul în tot Egiptul, ca să strângă trestie în loc de paie.
13. Iar slujbaşii îi sileau, zicând: „Împliniţi-vă lucrul dat pentru fiecare zi, ca atunci când vi se dădea paie“.
14. Iar pe slujbaşii puşi peste ei de căpeteniile lui Faraon îi băteau, zicând: „Pentru ce n-aţi făcut şi astăzi numărul vostru de cărămizi, ca ieri şi ca alaltăieri?“.
15. Atunci s-au dus slujbaşii fiilor lui Israel şi au strigat către Faraon, zicând: „Pentru ce faci aşa cu robii tăi?
16. Paie nu se dau robilor tăi, dar ne zic: Faceţi cărămidă. Şi robii tăi sunt bătuţi şi poporul tău e mereu vinovat“.
17. Iar el le-a zis: „Sunteţi leneşi şi de aceea ziceţi: Haidem să aducem jertfă Dumnezeului nostru.
18. Acum duceţi-vă dar şi munciţi! Paie nu vi se vor da, dar numărul de cărămizi rânduit să-l faceţi!“.
19. Deci au văzut slujbaşii fiilor lui Israel pacostea căzută peste ei, când le spunea: „Numărul de cărămizi lucrate pentru fiecare zi nu vi se va împuţina“.
20. Şi, ieşind de la Faraon, s-au întâlnit ei cu Moise şi cu Aaron, care veneau înaintea lor
21. Şi au zis către ei: „Să vă vadă şi să vă judece Dumnezeu, că ne-aţi făcut urâţi înaintea lui Faraon şi a slujitorilor lui şi le-aţi dat sabie la mână, ca să ne omoare“.
22. Atunci Moise s-a întors la Domnul şi a zis: „Doamne, pentru ce ai adus necazul acesta asupra acestui popor şi la ce m-ai trimis pe mine?
23. Căci de când am mers eu la Faraon şi i-am grăit în numele Tău, el a început să necăjească şi mai rău pe poporul acesta, iar de izbăvit Tu nu l-ai izbăvit pe poporul Tău“.