1. Fost-a către mine cuvântul Domnului şi mi-a zis:
2. „Fiul omului, trăieşti în mijlocul unui neam răzvrătit. Aceştia au ochi ca să vadă, dar nu văd; au urechi ca să audă, dar nu aud, pentru că sunt un neam de răzvrătiţi.
3. Tu însă, fiul omului, fă-ţi toate cele de trebuinţă pentru pribegie şi pleacă ziua, sub ochii lor, şi pribegeşte sub ochii lor din loc în loc, poate vor înţelege că sunt un neam de răzvrătiţi.
4. Lucrurile tale să le scoţi cum se scot lucrurile la vreme de pribegie, ziua, în ochii lor, iar tu pleacă seara, în ochii lor, cum se pleacă în surghiun.
5. În ochii lor fă-ţi spărtură în zid, pe unde vei ieşi.
6. Pune-ţi lucrurile pe umăr în ochii lor şi ieşi pe întuneric, şi faţa să şi-o acoperi, ca să nu vezi pământul, căci te-am pus semn casei lui Israel“.
7. Şi am făcut cum mi se poruncise: lucrurile mele, ca pe nişte lucruri trebuincioase la vreme de pribegie, le-am scos ziua, iar seara mi-am săpat cu mâna o spărtură în zid şi pe întuneric mi-am scos povara şi am luat-o pe umăr înaintea ochilor lor.
8. Apoi a fost către mine cuvântul Domnului dimineaţa şi mi-a zis:
9. „Fiul omului, casa lui Israel, neam de răzvrătiţi, nu te-a întrebat ce faci?
10. Spune-le: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Aceasta este o prevestire pentru cârmuitorul Ierusalimului şi pentru toată casa lui Israel care se află acolo.
11. Şi să le mai spui: Eu sunt un semn pentru voi; ceea ce fac eu, aceea li se va face şi lor: în pribegie şi în robie vor merge.
12. Şi căpetenia care se află între ei va lua povara pe umeri şi pe întuneric va ieşi prin zidul pe care îl vor străpunge ca să-l scoată afară. El îşi va acoperi faţa ca să nu vadă cu ochii săi pământul acesta.
13. Dar voi întinde mreaja Mea în calea lui şi-l voi prinde în laţul Meu, şi-l voi duce la Babilon, în ţara Caldeilor, dar el nu o va vedea şi va muri acolo,
14. Iar pe toţi cei dimprejurul lui, apărătorii lui şi toată oştirea lui, o voi împrăştia în toate vânturile şi în urma lor voi trage sabia Mea.
15. Şi vor cunoaşte că Eu sunt Domnul, când îi voi risipi printre popoare şi-i voi împrăştia pe faţa pământului.
16. Dar un mic număr din ei voi cruţa de sabie, de ciumă şi de foamete ca să povestească popoarelor, la care vor merge, despre toate ticăloşiile lor, şi să ştie şi ele că Eu sunt Domnul“.
17. Fost-a către mine cuvântul Domnului şi mi-a zis:
18. „Fiul omului, tremurând să-ţi mănânci pâinea ta şi apa ta s-o bei amărât şi necăjit!
19. Spune poporului ţării: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu despre locuitorii Ierusalimului şi despre ţara lui Israel: Cu întristare îşi vor mânca pâinea lor şi apa lor şi-o vor bea cu groază, pentru că ţara lor va fi lipsită de orice belşug pentru nedreptăţile tuturor celor ce o locuiesc.
20. Oraşele cele locuite ale lor vor fi dărâmate şi ţara pustiită şi vor şti că Eu sunt Domnul“.
21. Fost-a cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
22. „Fiul omului, ce înseamnă zicătoarea care este la voi, în ţara lui Israel: „Zilele se prelungesc şi orice vedenie prorocească a pierit“?.
23. De aceea spune-le: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Nimici-voi această zicătoare şi o asemenea zicătoare nu se va mai auzi în ţara lui Israel. Spune-le însă că aproape este vremea şi toată vedenia prorocească se va împlini.
24. Că nu va mai rămâne zadarnică nici o vedenie prorocească şi nici o prorocie nu va mai fi mincinoasă în casa lui Israel.
25. Căci Eu, Eu Domnul grăiesc, şi cuvântul care-l spun Eu se va împlini şi nu se va schimba. Neam de răzvrătiţi, în zilele voastre am rostit cuvântul şi-l voi împlini“, zice Domnul Dumnezeu.
26. Şi iarăşi a fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
27. „Fiul omului, iată casa lui Israel zice: „Vedenia prorocească, pe care a văzut-o acesta, se va împlini după multă vreme, pentru că el proroceşte pentru nişte timpuri depărtate“.
28. De aceea spune-le: „Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Nici unul din cuvintele Mele nu va fi amânat, ci cuvântul pe care-l voi rosti se va împlini“, zice Domnul Dumnezeu.