1. Nu pofti mulţime de fii fără de folos, nici te bucura de fiii nelegiuiţi.
2. De se vor înmulţi, nu te bucura de ei, dacă nu este frica lui Dumnezeu cu ei.
3. Nu te încrede în lungimea vieţii lor şi nu nădăjdui întru mulţimea lor.
4. Că mai bun este unul decât o mie şi a muri fără de fii, decât a avea fii fără de frica lui Dumnezeu.
5. Că un înţelept va umple cetatea de locuitori; iar neamul celor nelegiuiţi se va pustii.
6. Multe ca acestea am văzut cu ochii mei, şi mai tari decât acestea a auzit urechea mea.
7. Întru adunarea păcătoşilor se va aţâţa foc; şi în neamul neascultătorilor s-a aprins mânie.
8. Nu s-a milostivit spre uriaşii cei de demult, care s-au depărtat de El prin trufia lor.
9. N-a iertat pe cei care locuiau cu Lot, ci i-a urgisit pentru trufia lor.
10. Nu I S-a făcut milă de neamul pierzării, care se înălţase întru păcatele sale.
11. Tot aşa şi cu cei şase sute de mii de pedeştri adunaţi întru învârtoşarea inimii lor.
12. De va fi unul vârtos la cerbice, minune va fi de se va îndrepta.
13. Că mila şi mânia la El sunt; El poate să Se milostivească şi să Se mânie.
14. Precum este multă mila Lui, aşa este multă şi certarea Lui; pe om după faptele lui îl judecă.
15. Nu va scăpa păcătosul cu prădăciunile lui, nici va întârzia răbdarea celui binecredincios.
16. La toată milostenia va face loc; fiecare după faptele sale va afla.
17. Să nu zici: De Domnul mă voi ascunde; oare dintru înălţime îşi va aduce cineva aminte de mine?
18. Întru popor mare nu voi fi pomenit, că ce este sufletul meu întru atâta mulţime de făpturi?
19. Iată, cerul şi cerul cerului lui Dumnezeu, oceanul şi pământul se cutremură când Domnul le cercetează.
20. Asemenea munţii şi temeliile pământului, când va căuta spre ele, de frică se vor cutremura.
21. Dar la acestea nu gândeşte inima omului şi de căile Lui cine-şi va aduce aminte?
22. Ca viforul pe care nu-l vede omul, astfel cele mai multe lucruri ale lui Dumnezeu sunt ascunse.
23. „Lucrurile dreptăţii Lui cine le va vesti? Sau cine le va aştepta? Că departe este făgăduinţa“.
24. Aşa cugetă omul lipsit de înţelegere; iar bărbatul cel fără de minte şi rătăcit cugetă cele nebune.
25. Ascultă, fiul meu! Şi învaţă ştiinţă şi ia aminte cu inima ta la cuvintele mele.
26. Arăta-voi în cumpănă învăţătura şi cu de-amănuntul voi vesti ştiinţa.
27. Întru judecata Domnului lucrurile Lui sunt aşa din început şi de când le-a făcut a deosebit părţile lor.
28. El a rânduit pentru totdeauna lucrurile Sale şi a hotărât pentru vecie rostul lor; ele nu ştiu de foame, nici de oboseală şi nu contenesc să-şi facă datoria.
29. Nici unul din aceste lucruri nu se ciocneşte cu cel de lângă el şi mereu ascultă de porunca Lui.
30. Şi după aceasta a căutat Domnul pe pământ şi l-a umplut de bunătăţi.
31. Cu tot felul de dobitoace vii a acoperit faţa lui şi în el va fi întoarcerea lor.