1. Deşarte nădejdi şi mincinoase îşi face omul cel neînţelegător şi visurile fac pe cei neînţelepţi să-şi iasă din fire.
2. Ca şi cel care se prinde de umbră şi aleargă după vânt, aşa este şi cel care crede visurilor.
3. Numai oglindire este vederea viselor; asemănarea feței înaintea feței adevărate.
4. De la diavol ce poţi scoate curat? Şi din minciună ce poţi scoate adevărat?
5. Ghicitul, tâlcuirea semnelor şi visele deşarte sunt ca la aceea care este gata să nască; inima aiurează.
6. De nu vor fi trimise de la Cel Preaînalt, ca să te cerceteze, să nu dai inima ta spre ele.
7. Că pe mulţi i-au înşelat visele şi au căzut cei care au nădăjduit în ele.
8. Fără minciună se împlineşte legea şi înţelepciunea este desăvârşită în sinceritate.
9. Omul învăţat multe a cunoscut şi cel care ştie multe înţelepţeşte va grăi.
10. Cel care nu a învăţat ştie puţine, iar cel care a umblat multe ţări a înmulţit înţelepciunea.
11. Multe am văzut în călătoriile mele şi mai mult decât cuvintele mele este înţelegerea mea.
12. De multe ori am fost în primejdie de moarte şi am scăpat prin acestea.
13. Duhul celor care se tem de Domnul va fi viu, pentru că nădejdea lor este spre a se mântui.
14. Cel care se teme de Domnul n-are teamă de nimic; el nu tremură, căci Dumnezeu este nădejdea lui.
15. Fericit este sufletul celui care se teme de Domnul.
16. Şi în cine se reazemă şi cine este întărirea lui?
17. Ochii Domnului peste cei care Îl iubesc; scut puternic şi întărire vajnică este Domnul;
18. Adăpost împotriva vântului din deşert, umbră împotriva arşiţei de la amiază, ocrotire împotriva piedicilor, asigurare împotriva căderilor.
19. El înalţă sufletul şi luminează ochii, dând vindecare, viaţă şi binecuvântare.
20. Cel care jertfeşte din nedreptate, aduce prinos hulit şi nu sunt spre bună vrere prinoasele celor fără de lege.
21. Nu binevoieşte Cel Preaînalt spre darurile celor nelegiuiţi; nici înmulţirea jertfelor celor nelegiuiţi nu curăţeşte păcatele.
22. Cine aduce jertfă din averea săracilor junghie pe fiu înaintea tatălui său.
23. Pâinea celor lipsiţi este viaţa săracilor şi cel care o ia pe aceasta este omul vărsării de sânge.
24. Cel care ia aproapelui hrana trebuitoare este ca şi cel care omoară pe aproapele său, şi cel care opreşte simbria slugii, ca acel care varsă sânge.
25. Când unul zideşte şi altul strică, ce folos au, fără numai că se ostenesc?
26. Când unul se roagă şi altul blesteamă, al cui glas va auzi Stăpânitorul?
27. Cine se spală de la mort şi iarăşi se atinge de el, ce i-a folosit spălarea?
28. Aşa omul cel care posteşte întru păcatele sale şi iarăşi merge şi face aceleaşi.
29. Rugăciunea lui, cine o va asculta? Şi ce a folosit smerindu-se pe sine?