1. Trudă mare a fost hărăzită fiecărui om şi jug greu peste fiii lui Adam.
2. Din ziua ieşirii din pântecele mamei lor până în ziua întoarcerii la mama tuturor.
3. Gândurile lor, frica inimii, cugetarea aşteptării, toate merg spre ziua morţii!
4. De la cel ce şade pe scaun cu mărire şi până la cel smerit, în pulbere şi cenuşă,
5. De la cel ce poartă iachint şi cunună şi până la cel ce se îmbracă cu pânză groasă,
6. Mânia, râvna şi tulburarea, zbuciumul şi frica morţii, pizma şi cearta nu cruţă pe nimeni; şi în vremea odihnei, întru aşternut, somnul nopţii gândul lui îl împovărează.
7. Puţin ca o nimica este odihna lui, iar în somn se zbate ca în timpul străjuirii.
8. Spăimântat de vedeniile inimii sale, şi ca şi cum ar fi scăpat de la faţa războiului,
9. În clipa când este să scape, se deşteaptă şi se minunează nevăzând nici o primejdie.
10. Aşa este cu toată făptura de la om până la animal; iar cu păcătoşii de şapte ori mai mult.
11. Adică: moartea şi sângele, certurile şi sabia, asupririle şi foametea, zdrobirile şi bătaia.
12. Pentru cei fără de lege s-au zidit acestea toate; şi pentru ei s-a făcut potopul.
13. Toate câte sunt din pământ în pământ se întorc, şi cele ce sunt din ape în mare se întorc.
14. Tot darul şi strâmbătatea se vor şterge; iar credinţa în veac va sta.
15. Banii nedrepţilor ca râul vor seca şi ca trăsnetul cel mare în ploaie vor răsuna.
16. Cel care va deschide mâinile sale se va veseli, iar cei care calcă legea până în sfârşit vor pieri.
17. Seminţiile celor nelegiuiţi nu vor înmulţi ramurile; ci vor fi ca rădăcinile cele necurate pe piatră vârtoasă.
18. Papura care creşte lângă apă şi lângă ţărmurile râului, mai înainte de toată buruiana se smulge.
19. Harul este ca un rai plin de binecuvântări; şi milostenia în veac rămâne.
20. Viaţa celui cumpătat şi a celui muncitor se va îndulci; şi mai mult decât a lor, viaţa celui care află comoară.
21. Fiii şi zidirea cetăţii întăresc numele; iar mai mult decât amândouă acestea se socoteşte femeia fără de prihană.
22. Vinul şi muzica veselesc inima, şi mai mult decât amândouă, iubirea înţelepciunii.
23. Fluierul şi harpa îndulcesc cântarea, şi decât amândouă acestea mai mult limba cea dulce.
24. Darul şi frumuseţea desfătează ochiul tău; iar mai mult decât amândouă mai plăcută este pajiştea verde.
25. Prietenul şi tovarăşul la vreme se întâlnesc, şi mai mult decât amândoi, femeia cu bărbatul;
26. Fraţii şi ajutorul sunt folositoare la vremea necazului; iar mai mult decât amândoi va izbăvi milostenia.
27. Aurul şi argintul întăresc piciorul; şi mai mult decât amândouă, sfatul este plăcut.
28. Banii şi tăria înalţă inima; şi mai mult decât amândouă, frica de Dumnezeu.
29. Temerii de Domnul nimic nu-i lipseşte şi cu ea nu mai trebuie alt ajutor.
30. Frica de Dumnezeu este un rai binecuvântat, şi mai mult decât toată mărirea, preţul ei.
31. Fiule! Viaţă cerşetoare să nu trăieşti; mai bine să mori decât să ceri.
32. Omul care caută la masa străină, viaţa nu i se socoteşte viaţă.
33. Va pângări sufletul său cu mâncări străine; iar omul ştiutor şi învăţat se va feri.
34. În gura celui fără de ruşine, dulce va fi cerşirea; iar în pântecele lui, ca focul va arde.