2. „Cu adevărat numai voi sunteţi înţelepţi şi înţelepciunea va muri o dată cu voi.
3. Dar şi eu am minte ca voi şi nu sunt mai prejos decât voi şi cine nu cunoaşte lucrurile pe care mi le-aţi spus?
4. Eu am ajuns pricină de batjocură pentru prietenul meu, eu care chem pe Dumnezeu şi căruia El răspunde: cel drept, cel fără vină e pricină de râs.
5. Să dispreţuim nenorocirea (gândesc cei fericiţi); încă o lovitură celor ce se poticnesc.
6. Foarte liniştite stau şi sunt corturile jefuitorilor şi cei ce mânie pe Dumnezeu sunt plini de încredere, ca unii care au făcut din pumnul lor un dumnezeu.
7. Dar ia întreabă dobitoacele şi te vor învăţa, şi păsările cerului, şi te vor lămuri;
8. Sau vorbeşte cu pământul, şi-ţi va da învăţătură şi peştii mării îţi vor istorisi cu de-amănuntul.
9. Cine nu cunoaşte din toate acestea că mâna Domnului a făcut aceste lucruri?
10. În mâna Lui El ţine viaţa a tot ce trăieşte şi suflarea întregii omeniri.
11. Urechea nu deosebeşte ea cuvintele tot aşa, precum cerul gurii deosebeşte mâncarea?
12. Oare nu la bătrâni sălăşluieşte înţelepciunea şi priceperea nu merge mână în mână cu vârsta înaintată?
13. La Dumnezeu se află înţelepciunea şi puterea; sfatul şi pătrunderea sunt ale Lui.
14. Ceea ce dărâmă El, nimeni nu mai zideşte la loc şi pe cine-l închide, nimeni nu poate să-l mai deschidă.
15. Dacă opreşte apele pe loc, ele scad şi pier; dacă le dă drumul, ele răstoarnă lumea;
16. Tăria şi înţelepciunea sunt la El. El este stăpân şi peste rătăcit şi peste cel ce-l face să rătăcească.
17. El goneşte pe sfetnici în picioarele goale şi pe judecători îi aruncă pradă nebuniei.
18. El destramă puterea împăraţilor şi pune cingătoare de frânghie în jurul coapselor lor.
19. El goneşte pe preoţi în picioarele goale şi dă peste cap pe cei puternici.
20. El taie vorba celor meşteri la cuvânt şi ia mintea celor bătrâni.
21. El face de ocară pe cei mari şi slăbeşte încingătoarea celor voinici.
22. El scoate din întuneric lucrurile ascunse şi aduce la lumină ceea ce era acoperit de umbră.
23. El sporeşte neamurile şi apoi le pierde, El le lasă să se întindă şi apoi le strâmtorează.
24. El scoate din minţi pe căpeteniile popoarelor şi îi lasă să rătăcească în singurătăţi fără cărări.
25. Acolo ei orbecăiesc în întuneric, fără nicio lumină, căci Dumnezeu îi lasă să se împleticească aidoma celui ce s-a îmbătat.