Cartea lui Iov

Capitolul16|Răspunsul lui Iov.
1. Atunci Iov a răspuns şi a grăit:
2. „Am auzit mereu astfel de lucruri; sunteţi toţi nişte jalnici mângâietori.
3. Când se vor sfârşi aceste vorbe goale şi ce te chinuieşte ca să răspunzi?
4. Şi eu aş vorbi aşa ca voi, dacă sufletul vostru ar fi în locul sufletului meu; aş putea să spun multe cuvinte împotriva voastră şi să dau din cap în privinţa voastră.
5. V-aş mângâia numai cu gura şi cu mişcarea buzelor mele v-aş aduce uşurare.
6. Dar, dacă vorbesc, durerea mea nu se linişteşte şi dacă tac din gură, durerea mea nu se depărtează de la mine.
7. În ceasul de faţă, Dumnezeu mi-a luat toată vlaga; toată ticăloşia mea mă împresoară, Doamne!
8. M-ai acoperit cu zbârcituri, care toate mărturisesc împotriva mea; neputinţa mea ea însăşi mă dă de gol şi bârfitorul stă împotriva mea.
9. El mă sfâşie în furia Lui şi se poartă cu mine duşmănos, scrâşneşte din dinţi împotriva mea; duşmanul meu aruncă asupră-mi săgeţile ochilor săi;
10. Deschis-au gura lor împotriva mea, în batjocură m-au lovit peste obraji. Toţi grămadă se înghesuie împotriva mea.
11. Dumnezeu mă dă pe mâna unui păgân. El mă aruncă pradă celor răi.
12. Mi-era destul de bine, dar El m-a sfărâmat. M-a luat de ceafă şi m-a făcut praf şi a aruncat asupră-mi toate săgeţile Sale;
13. În jurul meu se învârtesc săgeţile Sale; El îmi străpunge rărunchii fără milă; El varsă pe pământ fierea mea.
14. El mă dărâmă bucată cu bucată şi năvăleşte asupra mea ca un războinic.
15. Am cusut un sac pe trupul meu şi am vârât în ţărână capul meu.
16. Chipul meu s-a înroşit de plânset şi umbra morţii s-a sălăşluit în pleoapele mele;
17. Şi cu toate acestea, în mâinile mele nu este nicio silnicie şi rugăciunea mea este curată!
18. Pământule, nu ascunde sângele meu şi să nu fie niciun loc nestrăbătut de bocetele mele.
19. Iar acum martorul meu este în ceruri şi cel ce dă pentru mine bună mărturie este sus în locurile înalte.
20. Prietenii mei îşi bat joc de mine, dar ochiul meu varsă lacrimi înaintea lui Dumnezeu.
21. O, de-ar fi îngăduit omului să stea de vorbă cu Dumnezeu, cum stă de vorbă un om cu prietenul său!
22. Căci aceşti puţini ani se vor scurge şi voi apuca pe un drum de pe care nu mă voi mai întoarce.