2. „În ce chip ajuţi tu pe cel ce este fără de putere şi sprijini braţul care a slăbit?
3. Cum ştii tu să sfătuieşti pe cel lipsit de înţelepciune şi ce belşug de ştiinţă ai dat pe faţă?
4. Către cine ai îndreptat tu cuvintele tale şi al cui duh grăia prin gura ta?
5. Înaintea lui Dumnezeu, umbrele răposaţilor tremură sub pământ, iar apele şi vietăţile din ape se înspăimântă.
6. Împărăţia morţilor este goală înaintea Lui şi adâncul este fără acoperiş.
7. El întinde miazănoaptea peste genune; El spânzură pământul pe nimic.
8. El închide apele în norii Săi şi norii nu se rup sub greutatea apelor.
9. El acoperă faţa lunii pline, desfăşurând asupra ei norii Săi.
10. El a tras un cerc pe suprafaţa apelor, până la hotarul dintre lumină şi întuneric.
11. Stâlpii cerului se clatină şi se înspăimântă la mustrarea Lui.
12. Cu puterea Lui El a despicat marea şi cu înţelepciunea Lui a sfărâmat furia ei.
13. Suflarea Lui înseninează cerurile şi mâna Lui străpunge şarpele fugar!
14. Şi dacă acestea sunt marginile din afară ale înfăptuirilor Sale, cât de puţin lucru este ceea ce străbate până la noi! Dar tunetul puterii Sale, cine ar putea să-l înţeleagă?“.