1. Vedenia pe care a văzut-o Isaia, fiul lui Amos, pentru Iuda şi Ierusalim.
2. Fi-va în vremurile cele de pe urmă, că muntele templului Domnului va fi întărit peste vârfurile munţilor şi se va ridica pe deasupra dealurilor. Şi toate popoarele vor curge într-acolo.
3. Multe popoare vor veni şi vor zice: „Veniţi să ne suim în muntele Domnului, în casa Dumnezeului lui Iacov, ca El să ne înveţe căile Sale şi să mergem pe cărările Sale“. Căci din Sion va ieşi legea şi cuvântul lui Dumnezeu din Ierusalim.
4. El va judeca neamurile şi la popoare fără de număr va da legile Sale. Preface-vor săbiile în fiare de pluguri şi lăncile lor în cosoare. Niciun neam nu va mai ridica sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul.
5. Voi, cei din casa lui Iacov, veniţi să umblăm în lumina Domnului!
6. Tu ai lepădat neamul Tău, casa lui Iacov. Ea este plină de vrăjitori şi de magi ca Filistenii şi ea face legământ cu cei de alt neam.
7. Pământul ei este plin de aur şi de argint, de comori fără număr, pământul ei este plin de cai şi de căruţe fără sfârşit.
8. Pământul ei este plin de idoli şi locuitorii se închină la lucrul mâinilor lor, înaintea celor făcuţi de degetele lor.
9. Şi omul va fi umilit şi muritorul va fi pogorât şi Tu nu-i vei ierta!
10. Intraţi în crăpăturile stâncilor şi ascundeţi-vă în pulbere, din pricina fricii de Dumnezeu, de strălucirea slavei Lui.
11. Ochii celui mândru vor fi smeriţi, mândria celor de rând va fi pogorâtă şi numai Domnul în ziua aceea va fi ridicat în slăvi,
12. Că Domnul Savaot va avea ziua Lui, se va ridica împotriva a tot ceea ce este mândru şi semeţ şi-l va pogorî;
13. Împotriva tuturor cedrilor Libanului şi stejarilor celor înalţi ai Vasanului,
14. Împotriva tuturor munţilor înalţi şi colinelor celor mândre,
15. Împotriva tuturor turnurilor ridicate sus şi zidurilor întărite,
16. Împotriva tuturor corăbiilor Tarsisului şi lucrurilor de preţ.
17. Mândria omului va fi pogorâtă şi semeţia celor muritori va fi smerită; în ziua aceea numai Domnul va fi înalt;
18. Şi toţi idolii vor pieri.
19. Iar oamenii vor intra în scorburile stâncilor, în prăpăstiile şi în crăpăturile pământului, de frica Domnului şi de strălucirea slavei Lui, când va veni El ca să lovească pământul.
20. În ziua aceea idolii de argint şi de aur, pe care omul i-a făcut ca să li se închine, vor fi părăsiţi ca să fie sălaş şobolanilor şi liliecilor.
21. Iar el va intra în crăpăturile stâncilor şi în prăpăstiile munţilor, de frica Domnului şi de strălucirea slavei Lui, când va veni El ca să lovească pământul.
22. Nu mai nădăjduiţi în omul cel muritor, în nările căruia nu este decât o suflare! Oare ce putere are el?