1. Vai ţie, pustiitorule, care n-ai fost pustiit, şi ţie, jefuitorule, care n-ai fost încă jefuit. Când vei sfârşi de pustiit, vei fi pustiit, când vei fi jefuit din destul, vei fi jefuit şi tu.
2. Doamne, miluieşte-ne, că întru Tine am nădăjduit, fii ajutorul nostru în fiecare dimineaţă şi izbăvirea noastră în vremuri de strâmtorare!
3. La glasul tunetului Tău neamurile vor fugi; când Te ridici Tu, popoarele se vor risipi.
4. Şi vor aduna prada voastră cum adună lăcustele; arunca-se-vor asupra ei cum se aruncă lăcustele.
5. Domnul este mare, El locuieşte în înălţime; Sionul este plin de judecată şi de dreptate.
6. Ocrotirea Domnului în aceste vremuri va fi pentru Sion comoară de fericire; înţelepciunea, ştiinţa şi temerea de Dumnezeu sunt avuţia lui.
7. Iată că locuitorii din Ariel strigă pe uliţe, solii pentru pace plâng amar.
8. Drumurile sunt pustii, niciun trecător pe cale. El strică legământul, nesocoteşte cetăţile, nu mai ţine seamă de nimeni.
9. Ţara plânge şi tânjeşte, Libanul este tulburat şi ofilit. Şaronul a ajuns ca un pustiu, Basanul şi Carmelul îşi scutură frunzişul lor.
10. „Acum Mă voi scula, zice Domnul, acum Mă voi ridica, acum Mă voi înălţa!“
11. Zămislit-aţi fân şi aţi născut paie, suflarea voastră e foc care vă va mistui,
12. Popoarele vor fi prefăcute în cenuşă ca spinii tăiaţi şi mistuiţi de foc!
13. Voi, cei de departe, auziţi ce am făcut, şi voi, cei de aproape, cunoaşteţi puterea Mea!
14. Păcătoşii vor tremura în Sion şi pe cei fără de lege fierul îi va cuprinde: „Care din noi poate să îndure focul mistuitor, care din noi poate să stea pe jarul cel de veci?“.
15. Omul cel drept în calea sa şi cel ce grăieşte cuvinte de cinste, care dă la o parte câştigul cel nedrept, cel ce mâinile înapoi le trage şi mită nu primeşte, care-şi astupă urechile când aude fărădelegi şi îşi pune văl pe ochi ca să nu mai vadă răul,
16. Acela va locui pe înălţimi, şi stâncile cele tari vor fi cetatea lui; pâine i se va da şi apa nu-i va lipsi.
17. Ochii tăi vor privi pe rege în toată frumuseţea lui şi o ţară îndepărtată vor vedea.
18. Inima ta îşi va aduce aminte de aceste vremuri de groază, zicând: Unde este scriitorul, unde este vistiernicul, unde este străjuitorul cel din turnuri?
19. Atunci nu vei mai vedea pe poporul acesta îndrăzneţ, acest neam cu vorbe încâlcite, pe care nu-l înţelegem, care bâlbâie o limbă care nu se poate pricepe.
20. Priveşte Sionul, cetatea sărbătorilor noastre; ochii tăi să vadă Ierusalimul, loc de linişte, cort bine înfipt, ai cărui ţăruşi nu se pot scoate, ale cărui frânghii nu se pot desface.
21. Domnul este pentru noi aici în toată slava Sa; El ţine loc pentru noi de fluvii, de largi canaluri, pe care nicio barcă cu vâsle nu trece, pe care nicio corabie mare nu merge.
22. Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Căpetenia noastră, Domnul este Împăratul nostru; El ne va izbăvi!
23. Frânghiile tale sunt dezlegate, ele nu mai sprijină catargul, nici nu mai întind pânzele. Atunci se va împărţi o mare pradă şi şchiopii vor avea parte de ea.
24. Nimeni dintre locuitorii Sionului nu va zice: „Sunt bolnav!“. Poporul care-l locuieşte va dobândi iertarea păcatelor.