1. „Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu“, zice Dumnezeul vostru.
2. „Daţi curaj Ierusalimului şi strigaţi-i că munca de rob a luat sfârşit, fărădelegea sa a fost ispăşită, că a luat pedeapsă îndoită din mâna Domnului pentru păcatele sale“.
3. Un glas strigă: „În pustiu gătiţi calea Domnului, drepte faceţi în loc neumblat cărările Dumnezeului nostru.
4. Toată valea să se umple şi tot muntele şi dealul să se plece; şi să fie cele strâmbe, drepte şi cele colţuroase, căi netede.
5. Şi se va arăta slava Domnului şi tot trupul o va vedea căci gura Domnului a grăit“.
6. Un glas zice: „Strigă!“. Şi eu zic: „Ce să strig?“. Tot trupul este ca iarba şi toată mărirea lui, ca floarea câmpului!
7. Se usucă iarba, floarea se veştejeşte, că duhul Domnului a trecut pe deasupra. Poporul este ca iarba.
8. Iarba se usucă şi floarea se veştejeşte, dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac!
9. Suie-te pe munte înalt, cel ce binevesteşti Ierusalimului, ridică glasul tău cu putere, cel ce binevesteşti Ierusalimului, înalţă glasul şi nu te teme, zi cetăţilor lui Iuda: „Iată Dumnezeul vostru!“.
10. Că Domnul Dumnezeu vine cu putere şi braţul Lui supune tot. Iată că preţul biruinţei Lui este cu El şi rodul izbânzii merge înaintea Lui.
11. El va paşte turma Sa ca un Păstor şi cu braţul Său o va aduna. Pe miei îi va purta la sânul Său şi de cele ce alăptează va avea grijă.
12. Cine a măsurat apele cu pumnul şi cine a măsurat pământul cu cotul? Cine a pus pulberea pământului în baniţă şi cine a cântărit munţii şi văile cu cântarul?
13. Cine a căutat în adânc Duhul Domnului şi cine L-a sfătuit pe El?
14. De la cine a luat El sfat ca să judece bine şi să înveţe căile dreptăţii, să înveţe ştiinţa şi calea înţelepciunii să o cunoască?
15. Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă pe marginea unei găleţi, ca un fir de pulbere într-un cântar. Iată insulele care cântăresc cât un fir de praf.
16. Libanul nu ajunge pentru aprinderea focului şi dobitoacele pentru arderi de tot.
17. Toate popoarele sunt ca o nimica înaintea Lui; ele preţuiesc înaintea Lui cât o suflare.
18. Cu cine veţi asemăna voi pe Cel Preaputernic şi unde veţi găsi altul asemenea Lui?
19. Chipul cel turnat este turnat de un făurar, argintarul îl îmbracă cu aur şi-l înfrumuseţează cu lănţişoare.
20. Săracul, care nu poate oferi mult, alege un lemn care nu putrezeşte; îşi caută un meşter iscusit ca să facă un idol care să nu se clatine.
21. Nu ştiţi voi, oare, n-aţi auzit, nu vi s-a spus oare de la început, n-aţi înţeles voi ce vă învaţă întemeierea lumii?
22. El stă în scaun deasupra cercului pământului; pe locuitori îi vede ca pe lăcuste; El întinde cerul ca un văl uşor şi îl desface ca un cort de locuit.
23. El preface în nimic pe căpetenii; pe judecătorii pământului îi nimiceşte.
24. Abia sunt sădiţi, abia sunt semănaţi, abia a prins rădăcini tulpina lor în pământ; El suflă peste ele şi le usucă şi vijelia le spulberă ca pe pleavă.
25. Cu cine Mă asemănaţi voi ca să-i fiu asemenea?, zice Sfântul.
26. Ridicaţi ochii în sus şi priviţi: Cine le-a zidit pe toate acestea? – Cel ce scoate oştirea lor cu număr şi pe toate pe nume le cheamă! Celui Atotputernic şi cu mare vârtute niciuna nu-I scapă!
27. Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce grăieşti, Israele: „Calea mea este ascunsă Domnului, dreptul meu este trecut cu vederea de Dumnezeul meu?“.
28. Nu ştii tu, sau n-ai aflat tu că Domnul este Dumnezeu veşnic, Care a făcut marginile pământului, Care nu oboseşte şi nici nu Îşi sleieşte puterea? Că înţelepciunea Lui este nemărginit de adâncă?
29. El dă tărie celui obosit şi celui slab îi dă putere mare.
30. Cei tineri se obosesc, îşi risipesc puterile şi vitejii luptători vor putea să se clatine;
31. Dar cei ce nădăjduiesc întru Domnul vor înnoi puterea lor, le vor creşte aripi ca ale vulturului; vor alerga şi nu-şi vor slei puterea, vor merge şi nu se vor obosi.