BibliaVersiunea Anania

Cartea Judecătorilor

Capitolul16|Porțile Gazei.Trădat de Dalila, Samson se răzbună.

1. Venind însă odată Samson la Gaza, a văzut acolo o femeie desfrânată şi a intrat la ea.

2. Şi li s-a spus oamenilor din Gaza: „Samson a venit aici“. Atunci aceştia l-au înconjurat şi l-au pândit toată noaptea la porţile cetăţii şi s-au ascuns toată noaptea, zicând: „Să aşteptăm până se va lumina de ziuă şi să-l ucidem!“.

3. Samson însă a dormit până la miezul nopţii; iar la miezul nopţii a luat porţile cetăţii din amândoi uşorii şi, ridicându-le împreună cu zăvoarele, le-a pus pe umerii săi şi le-a dus pe vârful muntelui care este pe drumul spre Hebron şi le-a lăsat acolo.

4. După acestea a iubit el o femeie care trăia în valea Sorec şi pe care o chema Dalila.

5. La aceasta au venit fruntaşii filistenilor şi i-au zis: „Amăgeşte-l şi află în ce stă puterea lui cea mare şi cum l-am putea prinde, ca să-l legăm şi să-l supunem; şi-Ți vom da pentru aceasta o mie şi o sută de sicli de argint“.

6. Şi a zis Dalila către Samson: „Spune-mi şi mie în ce stă puterea ta cea mare şi cu ce să te lege ca să te supună?“.

7. I-a răspuns Samson: „De mă vor lega cu şapte vine crude şi încă neuscate, voi ajunge slab şi voi fi ca şi ceilalţi oameni“.

8. Atunci i-au adus ei fruntaşii filistenilor şapte vine crude şi încă neuscate şi ea l-a legat cu ele.

9. Şi unii stăteau la pândă la ea în odaia de dormit; şi ea a zis către Samson: „Samsoane, filistenii vin asupra ta!“. Atunci el a rupt vinele, cum ar fi rupt o aţă de câlţi arşi de foc. Şi astfel nu s-a aflat de unde vine puterea lui.

10. Dalila a zis însă către Samson: „Iată, tu m-ai amăgit şi mi-ai spus minciuni. Spune-mi dar cu ce să te lege?“.

11. Iar el i-a zis: „De mă vor lega cu funii noi, care să nu mai fi fost întrebuinţate, atunci eu voi slăbi şi voi fi ca şi ceilalţi oameni“.

12. Şi a luat Dalila funii noi şi l-a legat, iar cineva pândea. Apoi ea i-a zis: „Samsoane, filistenii vin asupra ta!“. Şi el le-a rupt de pe mâinile sale, ca pe nişte aţe.

13. Atunci Dalila a zis către Samson: „Tu mă amăgeşti mereu şi-mi spui minciuni. Spune-mi drept, cu ce să te lege?“. Iar el i-a zis: „De vei împleti şapte şuviţe de păr din capul meu şi le vei prinde cu un cui de sulul de la războiul de ţesut, atunci eu vai slăbi şi voi fi ca şi ceilalţi oameni“.

14. Şi l-a adormit Dalila pe braţele sale; iar dacă a adormit el, Dalila a luat şapte şuviţe din capul lui şi le-a pironit de sulul de la război şi apoi a strigat: „Samsoane, filistenii vin asupra ta!“. Atunci el s-a deşteptat din somn şi a smucit războiul împreună cu ţesătura şi nu s-a aflat de unde vine puterea lui.

15. Dalila însă i-a zis: „Cum de poţi tu spune: „Te iubesc“, când inima ta nu este cu mine? Iată, de trei ori m-ai amăgit şi nu mi-ai spus în ce stă puterea ta cea mare“.

16. Şi fiindcă ea tot stăruia şi-l necăjea cu vorbele sale în fiecare zi, s-a tulburat sufletul lui până la moarte.

17. Şi atunci i-a descoperit el toată inima sa şi i-a zis: „Briciul nu s-a atins de capul meu, căci eu sunt nazireu al lui Dumnezeu din pântecele maicii mele; de m-ar tunde cineva, atunci s-ar depărta de la mine puterea mea şi eu aş slăbi şi aş fi ca ceilalţi oameni“.

18. Văzând Dalila că el i-a descoperit toată inima sa, a trimis de au chemat pe fruntaşii filistenilor, zicându-le: „Veniţi acum, că el mi-a descoperit toată inima sa!“. Și au venit la ea fruntaşii filistenilor şi au adus argintul cu ei.

19. Apoi Dalila l-a adormit pe genunchii săi şi a chemat un om şi i-a poruncit să tundă cele şapte şuviţe ale capului lui. Atunci el a început a slăbi şi s-a depărtat de el puterea lui;

20. Iar ea a zis: „Samsoane; filistenii vin asupra ta!“. Şi deşteptându-se el din somnul său, a zis: „Voi face ca mai înainte şi mă voi scăpa de ei“. Dar nu ştia că Domnul Se depărtase de el.

21. Atunci l-au luat fruntaşii filistenilor şi i-au scos ochii şi l-au dus la Gaza şi l-au legat cu două lanţuri de aramă şi râşnea în temniţă.

22. Şi a început să-i crească părul pe capul lui, pe unde fusese tuns.

23. Atunci s-au adunat fruntaşii filistenilor, ca să aducă jertfă marelui Dagon, dumnezeul lor, şi să se veselească, zicând: „Dumnezeul nostru a dat pe Samson, vrăjmaşul nostru, în mâinile noastre“.

24. De asemenea şi mulţimea, văzându-l, slăvea pe dumnezeul său, zicând: „Dumnezeul nostru a dat în mâinile noastre pe vrăjmaşul nostru şi pe pustiitorul ţării noastre, care a ucis pe mulţi dintre noi“.

25. Iar după ce s-a veselit inima lor, au zis: „Aduceţi pe Samson din închisoare, ca să mai râdem de el“. Şi au adus pe Samson din temniţă şi râdeau de el şi-l trăgeau de urechi şi l-au pus între doi stâlpi.

26. Atunci a zis Samson tânărului care-l ducea de mână: „Du-mă ca să pipăi stâlpii pe care este întemeiată casa şi să mă reazem de ei“. Şi tânărul a făcut aşa.

27. Casa însă era plină de bărbaţi şi de femei, căci erau acolo toţi fruntaşii filistenilor, iar pe acoperiş se aflau ca la trei mii de oameni, bărbaţi şi femei, care se uitau şi râdeau de Samson.

28. Atunci a strigat Samson către Domnul şi a zis: „Doamne Dumnezeule, adu-ţi aminte de mine şi întăreşte-mă încă o dată, o, Dumnezeule, ca printr-o singură lovitură să mă răzbun pe filisteni pentru cei doi ochi ai mei!“.

29. Şi a mişcat Samson din loc doi stâlpi din mijloc pe care era sprijinită casa, rezemându-se de ei, de unul cu mâna dreaptă şi de celălalt cu stânga.

30. Şi a zis Samson: „Mori, suflete al meu, cu filistenii!“. Apoi s-a sprijinit cu toată puterea şi s-a prăbuşit casa peste fruntaşii filistenilor şi peste tot poporul ce era în ea. Şi cei pe care i-a ucis Samson la moartea sa au fost mai mulţi decât toţi cei pe care-i ucisese în viaţa sa.

31. Atunci au venit fraţii lui şi toată casa tatălui său şi l-au luat şi l-au dus de l-au îngropat între Ţora şi Eştaol, în mormântul lui Manoe, tată său. Şi a fost el judecător în Israel douăzeci de ani. Iar după Samson s-a sculat Emegar, fiul lui Enan, şi a ucis din filisteni şase sute de oameni, afară de vite. Acesta a izbăvit pe Israel.