BibliaVersiunea Anania

Cartea Judecătorilor

Capitolul9|Abimelec.

1. În vremea aceea Abimelec, fiul lui Ierubaal, s-a dus la Sichem, la fraţii mamei sale, şi a grăit cu el și cu tot neamul tatălui mamei sale şi a zis:

2. „Şoptiţi la toţi locuitorii din Sichem: Cum e mai bine pentru voi: să domnească peste voi toţi cei şaptezeci de fii ai lui Ierubaal sau să domnească numai unul? Şi amintiţi-vă că eu sunt osul vostru şi carnea voastră!“.

3. Şi au şoptit fraţii mamei sale din partea lui toate cuvintele acestea locuitorilor din Sichem. Şi s-a înduplecat inima acestora pentru Abimelec, căci îşi ziceau aşa: „E fratele nostru!“.

4. Şi i-au dat şaptezeci de sicli de argint din casa lui Baal-Berit, iar Abimelec şi-a tocmit cu ei oameni răi şi fără căpătâi care s-au şi dus cu el.

5. Apoi a venit la casa tatălui său în Ofra şi a ucis pe fraţii săi, pe cei şaptezeci de fii ai lui Ierubaal, pe o piatră, rămânând numai Iotam, fiul cel mai mic al lui Ierubaal, pentru că s-a ascuns.

6. După aceea s-au adunat toţi locuitorii Sichemului şi toată casa lui Milo şi s-au dus de au pus rege pe Abimelec la stejarul cel de lângă Sichem.

7. Iar dacă s-a spus acestea lui Iotam, acesta s-a dus şi a stat pe vârful muntelui Garizim şi, ridicându-şi glasul, a strigat şi a zis: „Ascultaţi-mă, locuitori ai Sichemului, şi Dumnezeu să vă asculte!

8. S-au dus odată copacii să-şi ungă împărat peste ei. Şi au zis către măslin: Domneşte peste noi!

9. Iar măslinul a zis: Lăsa-voi eu oare grăsimea mea, cu care se cinsteşte Dumnezeu şi oamenii se mândresc şi mă voi duce să umblu prin copaci?

10. Atunci copacii au zis către smochin: Vino tu şi domneşte peste noi!

11. Dar şi smochinul a răspuns: Să-mi las eu oare dulceaţa mea şi fructul meu cel bun şi să mă duc să cârmuiesc copacii?

12. Apoi au zis copacii către viţa de vie: Vino tu de domneşte paste noi!

13. Şi viţa de vie a zis către ei: Cum să-mi las eu mustul meu care veseleşte pe Dumnezeu şi pe oameni şi să mă duc să cârmuiesc copacii?

14. În cele din urmă au zis toţi copacii către un spin: Vino tu şi domneşte peste noi!

15. Iar spinul a zis către copaci: Dacă voi mă puneţi cu adevărat împărat peste voi, atunci veniţi şi vă odihniţi sub umbra mea; iar de nu, atunci va ieşi foc din spini şi va arde cedrii Libanului.

16. Aşadar luaţi seama: După dreptate şi după adevăr v-aţi purtat voi, când aţi pus rege pe Abimelec? Şi bine aţi făcut ce ați făcut cu Ierubaal şi cu casa lui? Şi v-aţi purtat oare potrivit cu binefacerile lui?

17. Tatăl meu a luptat pentru voi, fără să-şi cruţe viaţa, şi v-a izbăvit din mâna Madianiţilor;

18. Iar voi v-aţi sculat acum împotriva casei tatălui meu şi aţi ucis pe cei şaptezeci de feciori ai tatălui meu pe o piatră şi aţi pus rege peste locuitorii Sichemului pe Abimelec, fiul unei roabe a lui, pentru că e fratele vostru.

19. Dacă voi v-aţi purtat după adevăr şi după dreptate cu Ierubaal şi cu casa lui, atunci să fie asupra voastră binecuvântare şi să vă bucuraţi de Abimelec şi să se bucure şi el de voi!

20. Dacă însă nu, atunci să iasă foc din Abimelec şi să ardă pe locuitorii Sichemului şi toată casa lui Milo; să iasă foc din locuitorii Sichemului şi din casa lui Milo şi să ardă pe Abimalec“.

21. Apoi a fugit Iotam şi s-a făcut nevăzut şi s-a dus la Beer şi a trăit acolo, ascunzându-se de fratele său Abimelec.

22. Iar Abimelec a domnit peste Israel trei ani.

23. După aceea a trimis Dumnezeu un duh rău între Abimelec şi între locuitorii Sichemului, nemaivoind locuitorii din Sichem să se supună lui Abimelec;

24. Ca astfel să vină răzbunarea pentru cei şaptezeci de fii ai lui Ierubaal şi sângele lor să se întoarcă asupra lui Abimelec, fratele lor, care-i ucisese, şi asupra locuitorilor Sichemului care au îmbărbătat mâna lui ca să-şi ucidă fraţii.

25. Şi au trimis locuitorii Sichemului împotriva lui oameni la pândă pe vârfurile munţilor, ca să prade pe oricine va trece pe lângă ei pe cale. Şi s-a spus aceasta lui Abimelec.

26. Atunci a venit şi Gaal, fiul lui Ebed, cu fraţii săi, la Sichem şi au umblat ei prin Sichem; iar locuitorii Sichemului s-au încrezut în el.

27. Apoi au ieşit ei în ţarină şi au cules viile, au stors strugurii, au făcut praznic şi s-au dus la casa dumnezeului lor, unde au mâncat şi au băut şi au blestemat pe Abimelec.

28. Gaal însă, fiul lui Ebed, zicea: „Cine este Abimelec şi ce este Sichemul, ca să-i slujim? Nu este el, oare, fiul lui Ierubaal, şi căpetenia cea mai de seamă a Sichemului nu este oare Zebul? Să slujiţi mai bine urmaşilor lui Hemor, tatăl lui Sichem, iar aceluia pentru ce să-i slujim?

29. De mi-ar da cineva poporul acesta pe mâna mea, eu aş alunga pe Abimelec“. Atunci s-a zis lui Abimelec: „Înmulţeşte-ţi oştirea şi ieşi!“.

30. Iar Zebul, căpetenia cetăţii, a aflat ce zisese Gaal, fiul lui Ebed, şi s-a aprins de mânie.

31. Apoi a trimis el cu vicleşug soli la Abimelec, ca să-i spună: „Iată Gaal, fiul lui Ebed, şi fraţii lui au venit în Sichem şi aţâţă cetatea împotriva ta.

32. Scoală dar la noapte, tu şi poporul care e cu tine, şi stai de pândă în câmp;

33. Iar dimineaţa, la răsăritul soarelui, scoală repede şi înaintează spre cetate; şi când ei şi poporul ce este cu ei vor ieşi la tine, atunci să faci cu ei ce se va pricepe mâna ta“.

34. S-a sculat deci Abimelec noaptea şi tot poporul ce era cu dânsul şi au stat de pândă la Sichem patru cete.

35. Iar dimineaţa, Gaal, fiul lui Ebed, a ieşit şi a stat în poarta cetăţii. Atunci s-a sculat Abimelec şi poporul ce era cu el în ascunzătoare.

36. Gaal însă, văzând poporul, a zis câtre Zebul: „Iată poporul se coboară de pe vârful munţilor“. Iar Zebul i-a răspuns: „Umbrele munţilor ţi se par oameni“.

37. Şi a grăit iarăşi Gaal şi a zis: „Iată poporul se coboară de pe înălţime şi o ceată vine de la stejarul Meonim“.

38. A zis atunci Zebul: „Unde sunt buzele tale care ziceau: Cine este Abimelec, ca să-i slujim lui? Acesta este poporul pe care tu l-ai nesocotit. Ieşi acum şi te luptă cu dânsul!“.

39. Şi s-a dus Gaal în fruntea locuitorilor Sichemului şi s-a luptat cu Abimelec.

40. Şi s-a năpustit Abimelec asupra lui şi el a fugit de dânsul şi au căzut mulţi ucişi până la porţile cetăţii.

41. Abimelec însă a rămas în Aruma; iar pe Gaal şi pe fraţii lui i-a alungat Zebul, ca să nu mai locuiască Sichem.

42. A doua zi a ieşit poporul la câmp şi au spus despre acestea lui Abimelec.

43. Iar acesta şi-a luat poporul său şi l-a împărţit în trei cete şi l-a pus la pândă în câmp. Şi văzând că a ieşit popor din cetate, s-a ridicat asupra acelora şi i-a ucis.

44. Pe când Abimelec şi cetele ce erau cu dânsul s-au apropiat şi s-au oprit la porţile cetăţii, celelalte două cete, tăbărând asupra tuturor celor ce erau în câmp, i-au ucis.

45. Şi s-a luptat Abimelec cu cetatea toată ziua aceea, a luat cetatea, a ucis poporul care era în ea şi a dărâmat cetatea şi a presărat locul ei cu sare.

46. Auzind de acestea, toţi acei ce erau în turnul Sichemului s-au dus în turnul capiştei lui Baal-Berit.

47. Dar i s-a spus lui Abimelec că s-au adunat acolo toţi cei ce fuseseră în turnul Sichemului.

48. Atunci Abimelec s-a dus în muntele Țalmon, el şi tot poporul ce era cu dânsul; a luat Abimelec cu sine topoare şi a tăiat lemne din pădure şi le-a pus pe umăr şi a zis către popor: „Aţi văzut ce am făcut eu? Faceţi repede şi voi ceea ce am făcut eu!“.

49. Şi a tăiat fiecare din popor lemne şi s-au dus toţi cu Abimelec şi le-au pus sub turn şi au aprins cu ele turnul; şi au murit toţi cei ce erau în turnul Sichemului, aproape o mie de bărbaţi şi de femei.

50. După aceea s-a dus Abimelec la Teveț şi a împresurat Tevețul şi l-a luat.

51. Şi era în mijlocul cetăţii un turn întărit şi au fugit acolo toţi bărbaţii şi femeile şi toţi oamenii din cetate; şi l-au încuiat şi s-au suit pe acoperişul turnului.

52. Abimelec însă a venit la turn şi l-a împresurat şi s-a apropiat de uşa turnului ca să-i dea foc.

53. Atunci o femeie a aruncat o bucată de piatră de râşniţă în capul lui Abimelec şi i-a spart capul.

54. Abimelec a chemat îndată un tânăr, care era purtătorul de arme al său, şi i-a zis: „Scoate-ţi sabia şi mă ucide, ca să nu zică despre mine: A fost ucis de o femeie“. Şi l-a străpuns tânărul acela şi a murit.

55. Când au văzut Israeliţii că a murit Abimelec, s-a dus fiecare la locul său.

56. Aşa a plătit Dumnezeu lui Abimelec, pentru nelegiuirea pe care el o făptuise faţă de tatăl său, ucigând pe cei şaptezeci de fraţi ai săi.

57. Şi toate nelegiuirile locuitorilor Sichemului le-a întors Dumnezeu asupra capului lor. Şi aşa i-a ajuns blestemul lui Iotam, fiul lui Ierubaal.