Cartea a doua a Macabeilor

1. Iar Iuda Macabeul şi cei ce erau cu el, povăţuindu-i Domnul, au cuprins templul şi cetatea.

2. Iar jertfelnicele de prin târg, pe care le făcuseră cei de alt neam, şi capiştele, le-au stricat.

3. Şi curăţind templul, alt jertfelnic au făcut, şi înfierbântând pietre şi foc din ele luând, după ce au trecut doi ani şi şase luni, au adus jertfă şi tămâie şi lumini şi au făcut punerea înainte a pâinilor.

4. Şi după ce au făcut acestea, plecându-se cu faţa la pământ, s-au rugat Domnului ca să nu mai cadă în răutăţi ca acestea, ci de vor şi păcătui cândva, El să-i certe cu milă şi să nu-i dea neamurilor celor hulitoare şi barbare.

5. Iar în ziua în care cei de alt neam pângăriseră templul Domnului, s-a întâmplat că tocmai într-acea zi s-a făcut curăţirea, în douăzeci şi cinci ale aceleiaşi luni, care este Chislev,

6. Şi cu veselie au ţinut opt zile ca la praznicul corturilor, aducându-şi aminte cum cu puţină vreme mai înainte sărbătoarea corturilor o au făcut în munţi şi în peşteri, hrănindu-se ca fiarele.

7. Pentru aceea stâlpări şi ramuri frumoase, precum şi finici având, laude dădeau Celui care îi învrednicise să sfinţească templul.

8. Şi a poruncit cu poruncă de obşte şi cu rânduială la tot neamul iudeu, ca din an în an să ţină zilele acestea.

9. Şi aşa a fost sfârşitul lui Antioh care s-a numit Epifan.

10. Şi acum, vom arăta pe scurt, cele întâmplate în vremea lui Eupator Antioh, fiul nelegiuitului Antioh, spunând relele care s-au întâmplat din războaie.

11. Că acesta, după ce s-a făcut rege, a pus mai mare peste treburile regatului pe un oarecare Lisias, care fusese cârmuitor mai mare peste Cele-Siria şi Fenicia.

12. Ptolomeu, care se chema Macron, a voit să facă dreptate faţă de Iudei, pentru nedreptatea ce li se făcuse, şi se nevoia să trăiască în pace cu ei.

13. Şi pentru aceasta a fost pârât de prieteni către Eupator, şi de multe ori auzind că este numit trădător, pentru că a părăsit Ciprul, pe care Filometor i-l încredinţase, şi a trecut la Antioh Epifan, nemaiputând să păstreze nici cinstea, nici dregătoria ce avea, de inimă rea, otrăvindu-se, a murit.

14. Iar Gorgias, după ce s-a făcut mai mare peste locurile acestea, adunând oştire străină, adeseori pornea război împotriva Iudeilor.

15. Şi unindu-se cu aceştia şi Edomiţii, care ţineau cetăţi tari, necăjeau pe Iudei, şi pe cei fugiţi de la Ierusalim, primindu-i, încercau să continuie războiul.

16. Iar cei care erau cu Iuda Macabeul, făcând rugăciune şi cerând lui Dumnezeu să le fie în ajutor, au năvălit asupra cetăţilor Edomiţilor,

17. Pe care lovindu-le vitejeşte, au luat locurile şi au avut izbândă asupra tuturor celor care se luptau de pe zid, şi pe cei care le veneau înainte i-au junghiat şi au omorât nu mai puţin de douăzeci de mii.

18. Şi au fugit unii, vreo nouă mii, în două turnuri foarte tari, care aveau toate cele trebuitoare.

19. Iar Iuda Macabeul, lăsând pe Simon, pe Iosif, pe Zacheu şi pe câţiva care erau cu el, ca să-i înconjure şi să lupte împotriva lor, s-a dus la locurile cele mai primejduite.

20. Cei care erau cu Simon, iubind argintul, au fost amăgiţi cu bani de unii din cei din turnuri şi, luând şaptezeci de mii de drahme de argint, au lăsat pe unii de au scăpat.

21. Şi fiind vestit Macabeu de lucrul ce s-a făcut, adunând pe căpeteniile poporului, i-a învinuit foarte, pentru că au vândut pe argint pe fraţi, lăsând pe vrăjmaşi asupra lor.

22. Pe aceşti vânzători i-au omorât şi îndată au luat cele două turnuri.

23. Deci toate luptele lui ieşind cu bine, a ucis în acele două turnuri mai mult de douăzeci de mii.

24. Iar Timotei cel care mai înainte a fost biruit de Iudei, adunând oştiri străine multe foarte şi multă călărime din Asia, a venit să robească Iudeea.

25. Iuda Macabeul şi cei care erau cu el, pe când se apropia el, se rugau Domnului, presărându-şi capul cu ţărână şi încingându-şi coapsele cu sac.

26. Şi căzând la pământ înaintea altarului, s-au rugat ca lor să le fie blând iar vrăjmaşilor lor să fie vrăjmaş şi celor potrivnici să se împotrivească, precum zice legea.

27. Şi după rugăciune, luând armele, au ieşit din cetate departe şi, apropiindu-se de vrăjmaşi, au stat.

28. Şi când a răsărit soarele, s-au lovit amândouă părţile, aceştia având chezaş de bună norocire şi de biruinţă fapta bună şi scăparea cea spre Domnul, iar aceia având călăuză mânia.

29. Şi pe când se băteau cu înverşunare, s-au arătat vrăjmaşilor din cer cinci bărbaţi străluciţi, călări pe cai cu frâie de aur, care purtau în luptă pe Iudei.

30. Doi dintre ei luând pe Iuda Macabeul în mijloc şi acoperindu-l cu armele lor, îl păzeau nevătămat; iar asupra vrăjmaşilor aruncau săgeţi şi trăsnete. Deci învălmăşindu-se, pentru că nu vedeau, şi tulburându-se, cădeau în sabie.

31. Şi s-au omorât douăzeci de mii cinci sute de pedestraşi şi şase sute de călăreţi.

32. Timotei a fugit la Ghezer, cetate tare, peste care era mai mare Chereea.

33. Iar cei care erau cu Iuda Macabeul au tăbărât vitejeşte împrejurul cetăţii aceleia patru zile.

34. Iar cei dinăuntru, nădăjduind în tăria cetăţii, foarte mult blestemau şi cuvinte necuviincioase aruncau.

35. Şi când s-a luminat în ziua a cincea, douăzeci de voinici din cei care erau cu Iuda Macabeul, mâhnindu-se din cauza blestemelor, bărbăteşte au năvălit la zid şi, cu mânie sălbatică suindu-se, pe oricare era înainte îl tăiau.

36. De asemenea şi alţii suindu-se asupra celor dinăuntru, au dat foc turnurilor şi, aprinzând focuri, de vii au ars pe acei blestemători.

37. Iar alţii au tăiat porţile şi primind înăuntru cealaltă tabără, au luat cetatea; şi pe Timotei, care se ascunsese într-o groapă, precum şi Chereea, fratele acestuia, şi pe Apolofane i-au omorât.

38. Şi după ce au făcut acestea, cu laude şi cu mărturisiri au binecuvântat pe Domnul, Cel care mult bine a făcut lui Israel şi i-a dat biruinţă.