1. Vai de cetatea cea vărsătoare de sânge, plină de minciună şi de silnicie, din care nu se mai curmă jaful!
2. Pocnet de bici, duruit cutremurător de roţi, cai în galop, care de război care zdruncină pământul;
3. Călăreţi care se avântă, sclipiri de sabie, scăpărări de lance, mulţime de răniţi, grămezi de cadavre, leşuri fără de sfârşit, hoituri, care stau în cale!
4. Numai din pricina multelor desfrânări ale celei desfrânate, frumoasă la chip şi meşteră în farmece, care duce în robie neamurile prin desfrânările ei şi popoarele prin fermecătoriile ei!
5. „Sunt împotriva ta!“, zice Domnul. „Voi smulge veşmântul tău, să arăt neamurilor goliciunea şi regatelor ocara ta;
6. Voi arunca asupra ta cu spurcăciuni, te voi batjocori, privelişte te voi face,
7. Și oricine te va vedea va întoarce capul de la tine, zicând: „Pierit-a Ninive! Cine o va jeli şi de unde îi voi căuta mângâietori?“.
8. Oare tu eşti mai bine întărită decât No-Amon, cea aşezată pe malurile Nilului, înconjurată de apă, a cărei întăritură era marea şi ziduri erau apele?
9. Etiopia împreună cu Egiptul erau nesfârşita ei putere. Put şi Libienii, ajutoarele ei de luptă!
10. Dar şi ea a fost surghiunită şi dusă în robie! Şi tot aşa pruncii ei au fost zdrobiţi la răspântiile tuturor uliţelor; asupra celor de viţă bună au aruncat sorţi şi toţi fruntaşii ei au fost ferecaţi în lanţuri.
11. Tu te vei îmbăta de sichera mâniei Mele şi fără vlagă vei ajunge; tot aşa vei cere şi tu ajutor de la duşmanii tăi.
12. Toate întăriturile tale sunt smochini cu pârgă în ei; dacă le scutură cineva pârga, cade în gura celui ce vrea să o mănânce.
13. Iată, poporul tău este ca femeile înăuntrul tău! Porţile ţării tale se vor deschide în faţa vrăjmaşilor tăi şi focul va mistui zăvoarele tale!
14. Adu-ţi apă pentru vremuri de împresurare, repară-ţi întăriturile, frământă lutul, calcă pământul cel clisos şi fă cărămidă tare!
15. Dar şi atunci te va mistui focul şi sabia te va stârpi şi te va prăpădi ca lăcusta, chiar dacă ai fi fără de număr ca lăcustele şi ca stolurile lor.
16. Înmulţitu-ţi-ai neguţătorii tăi mai mult decât stelele de pe cer. Ei sunt ca lăcusta care întinde aripile şi zboară!
17. Căpeteniile tale sunt ca lăcustele fără număr, iar dregătorii tăi, ca stolurile de lăcuste care se aşază pe ziduri în vreme friguroasă şi, după ce răsare soarele, zboară şi nu se mai cunoaşte locul unde au fost.
18. Păstorii tăi dorm, rege al Asiriei! Vitejii dormitează; poporul s-a împrăştiat în munţi şi nu este cine să-l adune!
19. Prăbuşirea ta este fără leac, şi năpraznic prăpădul tău! Toţi cei care vor auzi această veste despre tine vor bate din palme, că peste cine nu s-a abătut necontenit răutatea ta?