Biblia: Versiunea Anania

1. În luna întâi a ajuns toată obştea fiilor lui Israel în pustiul Sin şi s-a oprit poporul în Cadeş. Şi a murit Mariam şi a fost îngropată acolo.

2. Acolo însă nu era apă pentru obşte şi s-au adunat ei împotriva lui Moise şi a lui Aaron,

3. Şi blestema poporul pe Moise şi zicea: „O, de am fi murit şi noi când au murit fraţii noştri înaintea Domnului!

4. La ce aţi adus voi obştea Domnului în pustiul acesta, ca să ne omorâţi şi pe noi şi dobitoacele noastre?

5. Şi la ce ne-aţi scos din Egipt, ca să ne aduceţi în acest loc rău, unde nu se poate semăna şi nu sunt nici smochini, nici vite, nici rodii şi nici măcar apă de băut?“.

6. Atunci s-au dus Moise şi Aaron din faţa poporului la uşa cortului adunării şi au căzut cu fețele la pământ şi s-a arătat slava Domnului peste ei.

7. Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis:

8. „Ia toiagul şi adună obştea, tu şi Aaron, fratele tău, şi grăiţi stâncii înaintea lor şi ea vă va da apă; şi le veţi scoate apă din stâncă şi veţi adăpa obştea şi dobitoacele ei“.

9. A luat deci Moise toiagul din faţa Domnului, cum poruncise Domnul.

10. Şi au adunat Moise şi Aaron obştea la stâncă şi a zis către obşte: „Ascultaţi, îndărătnicilor, au doară din stânca aceasta vă vom scoate apă?“.

11. Apoi şi-a ridicat Moise mâna şi a lovit în stâncă cu toiagul său de două ori şi a ieşit apă multă şi a băut obştea şi dobitoacele ei.

12. Atunci a zis Domnul către Moise şi Aaron: „Pentru că nu M-aţi crezut, ca să arătaţi sfinţenia Mea înaintea ochilor fiilor lui Israel, de aceea nu veţi duce voi adunarea aceasta în pământul pe care am să i-l dau“.

13. Aceasta este apa Meriba, căci aici fiii lui Israel s-au certat înaintea Domnului, iar El S-a sfinţit între ei.

14. Din Cadeş a trimis Moise soli la regele Edomului, ca să-i spună: „Aşa zice fratele tău Israel: Tu ştii toate greutăţile ce am îndurat.

15. Părinţii noştri s-au pogorât în Egipt şi noi am pribegit în Egipt vreme multă; dar Egiptenii ne-au făcut rău nouă şi părinţilor noştri.

16. De aceea am strigat către Domnul şi a auzit Domnul glasul nostru şi a trimis îngerul Său de ne-a scos din Egipt; şi acum suntem în Cadeş, oraşul cel mai apropiat de hotarul tău.

17. Îngăduieşte-ne să trecem prin ţara ta, că nu ne vom abate pe la ogoare şi pe la vii, nici apă nu vom bea din fântânile tale; ci vom trece pe drumul împărătesc, neabătându-ne nici la dreapta, nici la stânga, până vom ieşi din hotarele tale“.

18. Edom însă i-a răspuns: „Să nu treci pe la mine, iar de nu vei asculta voi ieşi cu război înaintea ta“.

19. Zisu-i-au fiii lui Israel: „Vom merge pe drumul cel mare şi de vom bea din apa ta, noi sau dobitoacele noastre, îţi vom plăti; vom trece numai cu piciorul, ceea ce e un lucru de nimic“.

20. Iar acela i-a răspuns: „Să nu treci pe la mine!“. Şi a ieşit Edom înaintea lui cu popor mult şi cu mână puternică.

21. Deci nu s-a învoit Edom să dea voie lui Israel să treacă prin hotarele lui şi Israel s-a depărtat de la el.

22. După aceea au pornit fiii lui Israel din Cadeş şi au venit toată obştea la muntele Hor.

23. Iar la muntele Hor, care e lângă hotarele ţării lui Edom, a grăit Domnul cu Moise şi cu Aaron şi a zis:

24. „Aaron va fi adăugat la poporul său, că el nu va intra în pământul pe care îl voi da fiilor lui Israel, pentru că nu v-aţi supus poruncii Mele la apa Meriba.

25. Să iei dar pe fratele tău Aaron şi pe Eleazar, fiul lui, şi să-i sui pe muntele Hor înaintea întregii obşti;

26. Să dezbraci acolo de pe Aaron hainele lui şi să îmbraci cu ele pe Eleazar, fiul lui, şi Aaron să se ducă şi să moară acolo“.

27. Şi a făcut Moise aşa cum îi poruncise Domnul: i-a suit pe muntele Hor înaintea ochilor întregii obşti.

28. Acolo a dezbrăcat Moise de pe Aaron hainele lui şi a îmbrăcat cu ele pe Eleazar, fiul lui. Şi a murit Aaron pe vârful muntelui, iar Moise şi Eleazar s-au pogorât din munte.

29. Văzând toată obştea că a murit Aaron, l-a plâns toată casa lui Israel treizeci de zile.