BibliaVersiunea Anania

Numerii

Capitolul32|Israel începe să se așeze în țara Canaanului.

1. Iar fiii lui Ruben şi fiii lui Gad aveau foarte multe turme; dar văzând că pământul Iazer şi pământul Galaad sunt locuri bune pentru turme,

2. Au venit fiii lui Gad şi fiii lui Ruben şi au grăit cu Moise, cu Eleazar preotul şi cu căpeteniile obştii şi au zis:

3. „Atarotul, Dibonul, Iazerul, Nimra, Heşbonul, Eleale, Sevam, Nebo şi Beon,

4. Ţinuturile pe care Domnul le-a lovit înaintea obştii lui Israel sunt pământuri bune pentru turme, şi robii tăi au turme“.

5. Şi au mai zis: „De-am aflat trecere în ochii tăi, dă pământurile acestea robilor tăi în stăpânire şi nu ne trece peste Iordan“.

6. Moise însă a zis către fiii lui Gad şi către fiii lui Ruben: „Fraţii voştri se duc la război, iar voi să rămâneţi aici?

7. Pentru ce întoarceţi inima fiilor lui Israel să nu treacă în pământul pe care Domnul li-l dă?

8. Aşa au făcut şi părinţii voştri când i-am trimis din Cadeş-Barne ca să cerceteze ţara:

9. Au mers până în valea Eşcol, au văzut pământul şi au abătut inima fiilor lui Israel, ca să nu meargă aceştia în pământul pe care Domnul li-l dă.

10. Dar s-a aprins în ziua aceea mânia Domnului şi S-a jurat şi a zis:

11. „Oamenii aceştia, care au ieşit din Egipt şi care sunt de douăzeci de ani şi mai mari şi cunosc binele şi răul, nu vor vedea pământul, pentru care Eu M-am jurat lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacov.

12. Pentru că nu Mi s-au supus Mie, afară de Caleb, fiul lui Iefone Chenezul, şi de Iosua, fiul lui Navi, pentru că aceştia s-au supus Domnului“.

13. S-a aprins atunci mânia Domnului asupra lui Israel şi i-a purtat prin pustie patruzeci de ani, până când s-a sfârşit tot neamul care făcuse rău înaintea Domnului.

14. Şi iată acum, în locul părinţilor voştri v-aţi ridicat voi, sămânţa păcătoşilor, ca să sporiţi încă şi mai mult iuţimea mâniei Domnului asupra lui Israel.

15. Dacă vă veţi abate de la El, iarăşi va lăsa pe Israel în pustie şi veţi pierde tot poporul acesta“.

16. Iar ei, apropiindu-se de el, au zis: „Noi ne vom face aici staule pentru turmele noastre şi cetăţi pentru copiii noştri;

17. Iar noi înşine cei dintâi ne vom înarma şi vom merge înaintea fiilor lui Israel, până ce îi vom duce la locurile lor; iar copiii noştri vor rămâne în cetăţile întărite, pentru ca să nu fie în primejdie din partea oamenilor locului.

18. Nu ne vom întoarce la casele noastre, până când fiii lui Israel nu vor intra fiecare în moştenirea sa;

19. Căci nu vom lua împreună cu ei moştenire dincolo de Iordan şi nici mai departe, dacă ni se va da parte dincoace de Iordan, spre răsărit“.

20. Atunci a zis Moise către ei: „De veţi face aceasta, de veţi merge înarmaţi la război înaintea Domnului,

21. De va trece fiecare din voi înarmat peste Iordan înaintea Domnului, până când va pierde El pe vrăjmaşii Săi înaintea Sa şi până când va fi cuprins pământul înaintea Lui,

22. Atunci, după ce vă veţi întoarce, veţi fi fără vină înaintea Domnului şi înaintea lui Israel şi veţi avea pământul acesta moştenire înaintea Domnului.

23. Iar de nu veţi face aşa, veţi greşi înaintea Domnului şi veţi suferi pedeapsa care vă va ajunge pentru păcatul vostru.

24. Zidiţi-vă cetăţi pentru copiii voştri şi staule pentru oile voastre şi faceţi cele ce aţi rostit cu buzele voastre“.

25. Zis-au fiii lui Gad şi fiii lui Ruben către Moise: „Robii tăi vor face cum porunceşte domnul nostru.

26. Copiii noştri, femeile noastre, turmele noastre şi toate vitele noastre vor rămâne aici în cetăţile Galaadului;

27. Iar robii tăi, înarmaţi cu toţii ca oşteni, vor merge înaintea Domnului la război, cum zice domnul nostru“.

28. Atunci a dat Moise poruncă pentru ei lui Eleazar preotul, lui Iosua, fiul lui Navi, şi căpeteniilor seminţiilor fiilor lui Israel,

29. Şi le-a zis Moise: „Dacă fiii lui Gad şi fiii lui Ruben vor trece cu voi peste Iordan, întrarmându-se cu toţii pentru război înaintea Domnului, după ce țara va fi supusă înaintea voastră, să le daţi pământul Galaad în stăpânire.

30. Iar dacă ei nu vor merge cu voi înarmaţi pentru război înaintea Domnului, să trimiteţi înaintea voastră averea lor, femeile lor şi vitele lor în pământul Canaan şi ei să primească moşie împreună cu voi în pământul Canaanului“.

31. Iar fiii lui Gad şi fiii lui Ruben au răspuns şi au zis: „Cum a zis domnul robilor tăi aşa vom şi face.

32. Vom merge înarmaţi înaintea Domnului în pământul Canaan, iar partea noastră de moşie să fie de astă parte de Iordan“.

33. Atunci Moise le-a dat fiilor lui Gad, fiilor lui Ruben şi la jumătate din seminţia lui Manase, fiul lui Iosif, tara lui Sihon, regele Amoreilor, şi ţara lui Og, regele Vasanului, pământul cu oraşele lui şi împrejurimile şi cetăţile din toate părţile jării.

34. Şi au zidit fiii lui Gad: Dibonul, Atarotul, Aroerul,

35. Atarot-Şofanul, Iazerul, Iogbeha,

36. Bet-Nimra şi Bet-Haran, cetăţi întărite şi staule pentru oi.

37. Fiii lui Ruben au zidit Heşbonul, Eleale, Chiriataimul,

38. Nebo, Baal-Meonul şi Sibma, ale căror nume au fost schimbate şi au dat alte nume oraşelor pe care le-au zidit ei.

39. Iar fiii lui Machir, fiul lui Manase, s-au dus în Galaad şi l-au luat şi au alungat pe Amoreii care erau acolo.

40. Iar Moise a dat Galaadul lui Machir, fiul lui Manase, şi s-a aşezat acela acolo.

41. Iair, fiul lui Manase, s-a dus şi a luat sălaşurile lor şi le-a numit sălaşurile lui Iair.

42. Iar Nobah s-a dus şi a luat Chenatul şi cetăţile care ţineau de el şi l-a numit după numele său: Nobah.