Cartea întâi Paralipomena (întâi a Cronicilor)

1. Atunci David s-a sfătuit cu căpeteniile cele peste mii, cu sutaşii şi cu toate căpeteniile,

2. Şi a zis David către toată adunarea israeliţilor: „Dacă binevoiţi voi şi dacă este voia Domnului Dumnezeului nostru, să trimitem pretutindeni la ceilalţi fraţi ai noştri, în toată ţara lui Israel şi totodată şi la preoţi şi leviţi prin oraşele şi prin satele lor, ca să se adune la noi;

3. Şi să aducem la noi chivotul Dumnezeului nostru, pentru că în zilele lui Saul ne-am îndreptat spre el“.

4. Atunci toată adunarea a zis: „Aşa să fie“, pentru că lucrul acesta s-a părut drept înaintea a tot poporul.

5. Astfel a adunat David pe toţi israeliţii, de la Şihorul egiptean până la intrarea Hamatului, ca să strămute chivotul Domnului din Chiriat-Iearim.

6. Atunci s-a dus David şi tot Israelul la Chiriat-Iearim, ce este în Iuda, ca să strămute de acolo chivotul lui Dumnezeu, înaintea căruia se cheamă numele Domnului Celui care șade pe heruvimi.

7. Şi au adus chivotul lui Dumnezeu într-un car nou din casa lui Abinadab; iar carul îl conduceau Uza şi Ahia.

8. David însă şi toţi israeliţii jucau înaintea lui Dumnezeu cât puteau cu cântări din gură, din chitară, din psaltirion, din timpane şi ţimbale şi din trâmbiţe;

9. Dar când au ajuns la aria lui Chidon, Uza şi-a întins mâna, ca să sprijine chivotul, căci boii erau să-l răstoarne.

10. Atunci S-a mâniat Domnul pe Uza şi l-a lovit, pentru că şi-a întins mâna spre chivot; şi el a murit acolo pe loc înaintea lui Dumnezeu.

11. Şi s-a întristat David că Domnul lovise pe Uza şi a numit locul acela Pereţ-Uza şi aşa se numeşte până azi.

12. Şi s-a temut David de Dumnezeu în ziua aceea şi a zis: „Cum voi duce la mine chivotul lui Dumnezeu?“.

13. De aceea nu a dus David chivotul la sine, în cetatea lui David, ci l-a întors la casa lui Obed-Edom.

14. Şi a rămas chivotul Domnului la Obed-Edom, în casa lui, trei luni şi a binecuvântat Domnul casa lui Obed-Edom şi toate ale lui.