1. După aceasta a murit Nahaş, regele amoniţilor, şi în locul lui s-a făcut rege fiul său.
2. Atunci David a zis: „Am să arăt milă lui Hanun, fiul lui Nahaş, pentru binefacerea ce mi-a arătat tatăl său“. Şi a trimis David soli să-l mângâie pentru pierderea tatălui său. Au mers deci solii lui David în ţara amoniţilor, ca să-l mângâie pe Hanun.
3. Însă căpeteniile amoniţilor au zis către Hanun: „Socoteşti tu, oare, că David din dragoste pentru tatăl tău a trimis la tine mângâietori? Nu cumva au venit slugile lui la tine, ca să iscodească şi să vadă ţara şi apoi să o pustiiască?“.
4. Atunci a prins Hanun pe trimişii lui David şi i-a ras şi le-a tăiat hainele pe jumătate, până la coapsă, şi aşa le-a dat drumul şi ei au plecat.
5. Spunându-se lui David de păţania oamenilor acelora, a trimis el în întâmpinarea lor, că erau tare batjocoriţi, şi li s-a zis: „Rămâneţi în Ierihon până vă vor creşte bărbile şi atunci vă veţi întoarce acasă“.
6. După ce amoniţii au văzut că au ajuns urâţi lui David, au trimis Hanun şi amoniţii o mie de talanţi de argint, ca să ia în solda lor nişte care de război şi călăreţi din Siria Mesopotamiei, Siria Maacăi şi din Ţoba.
7. Şi au luat în solda lor treizeci şi două de mii de care şi pe regele Maacăi cu poporul lui, care au venit şi au tăbărât înaintea Medebei. Iar amoniţii s-au adunat din cetăţile lor şi au ieşit la război.
8. Când David a auzit de acestea, a trimis pe Ioab cu toată oştirea de viteji.
9. Atunci au înaintat amoniţii şi s-au aşezat în linie de bătaie la porţile cetăţii, iar regii care veniseră erau la o parte în câmp.
10. Ioab, văzând că are a lupta pe două laturi, una în faţă şi alta în spate, a ales oşteni din toţi cei mai de seamă din Israel şi i-a rânduit contra sirienilor.
11. Iar cealaltă parte de popor a încredinţat-o lui Abişai, fratele său, ca să se îndrepte contra amoniţilor.
12. Apoi a zis: „Dacă Sirienii vor fi mai tari decât mine, să-mi vii tu în ajutor, iar dacă amoniţii vor fi mai tari decât tine, îţi voi veni eu în ajutor.
13. Fii curajos şi să stăm cu tărie pentru apărarea poporului nostru şi pentru cetăţile Dumnezeului nostru, şi Domnul să facă ce va binevoi“.
14. Și a intrat Ioab și oamenii ce erau cu el în luptă cu sirienii, dar aceştia au fugit de el.
15. Amoniţii însă, văzând că sirienii fug, au fugit şi ei de Abişai, fratele lui Ioab, şi s-au dus în cetate. Atunci Ioab a venit la Ierusalim.
16. Sirienii, văzând că sunt bătuţi de israeliţi, au trimis soli şi au scos pe sirienii care erau dincolo de râu, iar Şofac, căpetenia lui Hadadezer, îi conducea.
17. Când s-a spus aceasta lui David, el a adunat pe toţi israeliţii, a trecut Iordanul şi, venind asupra acelora, s-a aşezat în linie de bătaie în faţa lor. Şi a intrat David în luptă cu sirienii şi aceştia s-au luptat cu el.
18. Dar curând sirienii au fugit de israeliţi, iar David, a nimicit sirienilor şapte mii de care şi patruzeci de mii de pedestraşi, şi pe Şofac, comandantul oştirii, I-a ucis.
19. Când au văzut slugile lui Hadadezer că sunt biruiţi de israeliţi, au încheiat pace cu David şi s-au supus. Şi n-au mai voit sirienii să mai ajute pe amoniţi.