Cartea a doua Paralipomena (a doua a Cronicilor)

1. Iosafat a avut multă bogăţie şi mărire şi s-a înrudit cu Ahab.

2. După câţiva ani s-a dus la Ahab în Samaria, iar acesta a junghiat, pentru el şi pentru poporul ce era cu el, un număr foarte mare de vite mărunte şi mari şi l-a câştigat să meargă împotriva Ramotului din Galaad.

3. Căci Ahab, regele lui Israel, a zis lui Iosafat, regele lui Iuda: „Vrei să mergi cu mine la război împotriva Ramotului din Galaad?“. Acela însă i-a răspuns: „Cum eşti tu, aşa sunt şi eu; şi cum este poporul tău, aşa este şi poporul meu: merg cu tine la război!“.

4. Și a zis Iosafat către regele lui Israel: „Întreabă astăzi, ce zice Domnul?“.

5. Atunci a adunat regele lui Israel ca la patru sute de proroci şi le-a zis: „Să mergem noi oare la război împotriva Ramotului din Galaad ori să ne lăsăm?“. Şi ei au zis: „Du-te, că Dumnezeu îl va da în mâinile regelui“.

6. Zis-a Iosafat: „Nu se găseşte pe aici vreun proroc al Domnului, ca să-l întrebăm şi pe el?“.

7. Iar regele lui Israel a răspuns lui Iosafat: „Mai este un om prin care am putea întreba pe Domnul, dar nu-l iubesc, pentru că nu proroceşte de bine pentru mine, ci totdeauna îmi proroceşte numai de rău; acesta este Miheia, fiul lui Imla“. Iosafat însă a zis: „Nu grăi aşa, rege!“.

8. După aceea a chemat regele lui Israel pe un famen şi i-a zis: „Du-te repede după Miheia, fiul lui Imla“.

9. Atunci regele lui Israel şi Iosafat, regele lui Iuda, şedeau fiecare pe tronul său îmbrăcaţi în haine regeşti, în locul din faţa porţii Samariei, şi toţi prorocii proroceau înaintea lor.

10. Sedechia, fiul lui Chenaana îşi făcuse şi coarne de fier şi zicea: „Aşa zice Domnul: Cu acestea îi vei împunge pe Sirieni până îi vei nimici“.

11. Şi toţi prorocii proroceau acelaşi lucru, zicând: „Du-te împotriva Ramotului din Galaad, şi vei izbuti, că Domnul îl va da în mâinile regelui“.

12. Trimisul care se dusese să cheme pe Miheia i-a grăit, zicând: „Iată prorocii prorocesc toţi într-un glas de bine regelui; să fie şi cuvântul tău asemenea cu al fiecăruia din ei; proroceşte şi tu de bine“.

13. Miheia însă a zis: „Viu este Domnul, ce-mi va spune Dumnezeul meu, aceea voi proroci“.

14. După aceea a venit el la rege, iar regele i-a zis: „Miheia, să mergem noi oare la război împotriva Ramotului din Galaad sau să ne lăsăm?“. Iar acela a zis: „Duceţi-vă, că veţi izbuti, căci aceia vor cădea în mâinile voastre“.

15. Şi i-a zis regele: „De câte ori să te jur eu oare în numele Domnului, ca să grăieşti numai adevărul?“.

16. Atunci Miheia a zis: „Am văzut pe toţi fiii lui Israel risipiţi prin munţi ca oile care n-au păstor, iar Domnul mi-a zis: Aceştia neavând domn, să se întoarcă fiecare la casa lui cu pace!“.

17. Zis-a regele lui Israel către Iosafat: „Nu ţi-am spus eu oare, că el nu-mi proroceşte de bine, ci numai de rău?“.

18. Iar Miheia a zis: „Ascultaţi aşadar cuvântul Domnului: Am văzut pe Domnul şezând pe tronul Său şi toată oştirea cerească stătea de-a dreapta şi de-a stânga Lui.

19. Atunci Domnul a zis: „Cine din voi ar putea să ducă în ispită pe Ahab, regele lui Israel, ca să se ducă şi să cadă în Ramotul din Galaad?“. Şi a răspuns unul una şi altul alta.

20. Atunci a ieşit un duh şi a stat înaintea feţei Domnului şi a zis: „Eu îl voi duce în ispită“. Şi a zis Domnul: „În ce chip?“.

21. Acela a zis: „Mă duc şi mă fac duh al minciunii în gurile tuturor prorocilor lui“. Iar Domnul a zis: „Tu îl vei duce în ispită şi ai să izbuteşti. Du-te şi fă aşa!“.

22. Şi acum iată a slobozit Domnul pe duhul minciunii ca să intre în gurile acestor proroci ai tăi. Dar Domnul n-a grăit de bine pentru tine“.

23. Şi s-a apropiat Sedechia, fiul lui Chenaana şi a lovit pe Miheia peste obraz, zicând: „Pe ce drum anume s-a retras Duhul Domnului de la mine, ca să grăiască prin tine?“.

24. Iar Miheia a zis: „Iată ai să vezi aceasta în ziua când vei fugi din cămară în cămară, ca să te ascunzi“.

25. Atunci a zis regele lui Israel: „Luaţi-l pe Miheia, duceţi-l la Amon, căpetenia oraşului, şi la Ioaş, fiul regelui,

26. Şi le spuneţi: Aşa grăieşte regele: Puneţi pe acesta la închisoare şi să-l hrăniţi ca în vreme de lipsă, cu puţină pâine şi cu puţină apă, până când mă voi întoarce cu pace“.

27. Dar Miheia a zis: „Dacă te vei întoarce sănătos, despre aceasta Domnul n-a grăit prin mine“. Apoi a zis: „Ascultaţi acestea toţi!“.

28. După aceea a plecat regele lui Israel şi Iosafat, regele lui Iuda, împotriva Ramotului din Galaad.

29. Zis-a regele lui Israel către Iosafat: „Eu îmi schimb hainele şi intru în luptă; iar tu îmbracă-te în hainele tale cele de rege“. Şi şi-a schimbat hainele regele lui Israel şi a intrat în luptă.

30. Regele Siriei însă poruncise căpeteniilor carelor de război, zicând: „Să nu vă luptaţi nici cu mic, nici cu mare, ci numai cu regele lui Israel!“.

31. Când căpeteniile carelor de război au văzut pe Iosafat, ei şi-au zis: „Acesta este regele lui Israel“, şi l-au împresurat ca să se lupte cu el. Însă Iosafat a strigat, iar Dumnezeu i-a dat ajutor şi i-a îndepărtat Domnul de la el.

32. Şi, când căpeteniile carelor de război au văzut că acesta nu este regele lui Israel, s-au dat înapoi de la el.

33. Dar un om, din întâmplare, şi-a întins arcul său atunci şi a rănit pe regele lui Israel prin încheietura armăturii, iar regele a zis celui ce-i mâna carul: „Întoarce-te şi scoate-mă din luptă, căci sunt rănit“.

34. În acea zi, lupta a fost crâncenă şi regele lui Israel a stat în car în faţa Sirienilor până seara, iar la asfinţitul soarelui a murit.