1. Atunci Solomon a zis: „Domnul a spus că El binevoieşte să locuiască în negură,
2. Iar eu am zidit templul, ca să locuieşti Tu, Cel Sfânt, şi locaş unde să petreci Tu în veci“.
3. Apoi şi-a întors regele faţa sa şi a binecuvântat toată adunarea lui Israel, căci toată adunarea israeliţilor sta înainte.
4. Şi a zis regele: „Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, Care a grăit cu gura Sa către David, tatăl meu, şi a împlinit cu mâinile Sale ceea ce spusese, zicând:
5. Din ziua când am scos pe poporul Meu din ţara Egiptului, nu Mi-am ales cetate nici într-una din seminţiile lui Israel, ca să-Mi zidesc templu în care să petreacă numele Meu, nici nu Mi-am ales om care să fie cârmuitor poporului Meu Israel.
6. Acum însă am ales Ierusalimul, ca să petreacă numele Meu acolo, şi am ales pe David, ca să păstorească peste poporul Meu Israel.
7. Iar lui David, tatăl meu, îi intrase la inimă să înalţe templu numelui Domnului Dumnezeului lui Israel.
8. Însă Domnul a zis lui David, tatăl meu: Ți-a intrat la inimă să zideşti templu numelui Meu; bine e că ţi-a intrat acest lucru la inimă;
9. Dar nu vei zidi tu templul, ci fiul tău care va ieşi din coapsele tale, acela va zidi templu numelui Meu.
10. Şi a împlinit Domnul cuvântul Său, pe care l-a grăit; căci eu am urmat în locul lui David, tatăl meu, şi am şezut pe tronul lui Israel, cum zisese Domnul, şi am zidit templu numelui Domnului Dumnezeului lui Israel.
11. Şi am pus acolo chivotul în care se află legământul Domnului, cel încheiat cu fiii lui Israel“.
12. Apoi stând Solomon la jertfelnicul Domnului, înaintea adunării israeliţilor şi-a ridicat mâinile sale,
13. Căci Solomon îşi făcuse un amvon de aramă, lung de cinci coţi, lat de cinci coţi şi înalt de trei coţi, şi-l pusese în mijlocul curţii. Pe acest amvon a stat el şi şi-a plecat genunchii înaintea întregii adunări a israeliţilor. El a ridicat mâinile sale la cer
14. Şi a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, nu este Dumnezeu asemenea Ție, nici în cer şi nici pe pământ. Tu păzeşti legământul şi mila cu robii Tăi, care umblă cu toată inima lor înaintea Ta;
15. Tu ai împlinit robului Tău David, tatăl meu, ce i-ai grăit; că ceea ce ai grăit cu gura Ta, aceea ai împlinit în ziua aceasta cu mâna Ta!
16. Şi acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, împlineşte cele ce ai grăit către robul Tău David, tatăl meu, când ai zis: Nu va lipsi bărbat din tine care să şadă înaintea feţei Mele pe tronul lui Israel, dacă fiii tăi îşi vor păzi calea lor purtându-se după legea Mea, aşa cum te-ai purtat tu înaintea Mea.
17. Deci acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, fă să se adeverească cuvântul Tău, către robul Tău David.
18. Adevărat să fie că Dumnezeu va locui cu oamenii pe pământ? Dacă cerul şi cerurile cerurilor nu Te încap, cu cât mai puţin Te va încăpea templul acesta pe care Ţi l-am zidit eu?
19. Dar caută la rugăciunea robului Tău şi la cererea lui, Doamne Dumnezeul meu! Ascultă strigarea şi ruga cu care robul Tău se roagă înaintea Ta:
20. Să fie ochii Tăi deschişi ziua şi noaptea spre templul acesta şi spre locul unde ai făgăduit să-Ți pui numele Tău, ca să asculţi rugăciunea cu care robul Tău se va ruga în locul acesta.
21. Să iei aminte la cererile robului Tău şi ale poporului Tău Israel, cu care se vor ruga ei în locul acesta; să auzi din locul şederii Tale, din ceruri, să asculţi şi să miluieşti.
22. Când va greşi cineva împotriva aproapelui său şi i se va cere jurământ ca să jure, jurământul se va face înaintea jertfelnicului Tău în templul acesta.
23. Atunci să asculţi din cer şi să faci judecată robilor Tăi: să osândeşti pe cel vinovat, făcând să i se întoarcă asupra capului lui fapta sa şi să izbăveşti pe cel drept, dându-i după dreptatea lui.
24. Când poporul Tău Israel va fi bătut de duşman, pentru că a păcătuit înaintea Ta, dar apoi se va întoarce către Tine, va preaslăvi numele Tău şi va cere şi se va ruga înaintea Ta, în templul acesta,
25. Atunci să asculţi din cer şi să ierţi păcatul poporului Tău Israel şi să-l întorci în pământul pe care l-ai dat lor şi părinţilor lor.
26. Când se va încuia cerul şi nu va fi ploaie, pentru că au păcătuit ei înaintea Ta, şi-Ți vor aduce rugi în locul acesta, vor mărturisi numele Tău şi se vor întoarce de la păcatul lor pentru că i-ai smerit,
27. Atunci să asculţi din cer şi să ierţi păcatul robilor Tăi, al poporului Tău Israel, arătându-le calea cea bună pe care să meargă, şi să trimiţi ploaie pământului Tău, pe care l-ai dat poporului Tău de moştenire.
28. De va fi foamete pe pământ, de va fi boală molipsitoare, de va fi vânt dogorâtor sau pălitură, lăcustă sau omidă, duşmanii de-i vor strâmtora în ţara lor, stau în cetăţile lor, de va fi orice necaz, orice boală,
29. Atunci orice rugăciune şi orice cerere care se va face de orice om sau de tot poporul Tău Israel, când ei îşi vor simţi fiecare necazul său şi durerea şi îşi vor întinde mâinile lor spre templul acesta,
30. Tu să asculţi din cer, din locul şederii Tale, şi să ierţi; să dai fiecăruia după căile lui, căci Tu cunoşti inima lui şi singur ştii inima fiilor oamenilor,
31. Pentru ca să se teamă de Tine şi să umble în căile Tale în toate zilele, cât vor trăi pe pământul pe care l-ai dat părinţilor noştri.
32. Chiar şi străinul, care nu este din poporul Tău Israel, când va purcede din pământ depărtat pentru numele Tău cel mare, pentru mâna Ta cea puternică şi pentru braţul Tău cel înalt şi va veni şi se va ruga în templul acesta,
33. Tu să asculţi din cer, din locul sălăşluirii Tale, şi să-i împlineşti tot lucrul pentru care străinul va striga către Tine, ca să ştie toate popoarele pământului, de numele Tău şi să se teamă de Tine, cum se teme poporul Tău Israel, şi să ştie că în numele Tău este închinat templul pe care l-am zidit eu.
34. Când poporul Tău va pleca cu război împotriva duşmanilor săi, pe drumul pe care-l vei trimite Tu şi se va ruga Ţie, întorcându-se spre cetatea aceasta, care Ţi-ai ales-o, şi spre templul acesta pe care l-am zidit eu numelui Tău,
35. Atunci să asculţi din cer rugăciunea lor şi cererea lor şi să le faci dreptate.
36. Când vor păcătui ei înaintea Ta – căci nu este om care să nu păcătuiască – şi Tu Te vei supăra pe ei şi-i vei da duşmanilor lor şi cei ce i-au luat robi îi vor duce în pământ depărtat sau apropiat,
37. Şi când ei, în pământul în care vor fi robiţi, îşi vor veni în sine şi se vor întoarce şi Ți se vor ruga în pământul robiei lor, zicând: am păcătuit, am făcut fărădelege, vinovaţi suntem;
38. Dacă se vor întoarce către Tine cu toată inima lor şi cu tot sufletul lor, în pământul robiei lor, unde ei se vor afla duşi robi şi se vor ruga, întorcându-se spre pământul lor, pe care Tu l-ai dat părinţilor lor şi spre cetatea care Ți-ai ales-o şi spre templul pe care l-am zidit eu numelui Tău,
39. Atunci să asculţi din cer, din locul şederii Tale, rugăciunea lor şi cererea lor, şi să le faci dreptate şi să ierţi pe poporul Tău de ceea ce a păcătuit înaintea Ta.
40. Dumnezeul meu, să-Ţi fie ochii Tăi deschişi şi urechile Tale cu luare aminte la rugăciunea care Ţi se va face în locul acesta.
41. Şi acum, Doamne Dumnezeule, scoală-Te şi vino la locul de odihnă al Tău, Tu şi chivotul puterii Tale. Preoţii Tăi, Doamne Dumnezeule, se vor îmbrăca întru mântuire şi cuvioşii Tăi se vor desfăta de bunătăţi.
42. Doamne Dumnezeule, să nu-Ţi întorci faţa Ta nici de la unsul Tău, ci adu-Ţi aminte de îndurările cele către David, robul Tău“.