1. După ce a isprăvit David de vorbit cu Saul, sufletul lui Ionatan s-a lipit de sufletul lui şi l-a iubit Ionatan, ca pe sufletul său.
2. Iar Saul l-a luat în ziua aceea şi nu l-a lăsat să se mai întoarcă la casa tatălui lui.
3. Şi a încheiat Ionatan legătură cu David, pentru că îl iubea ca pe sufletul său.
4. Şi şi-a dezbrăcat Ionatan haina sa cea de deasupra, pe care o avea pe el, şi a dat-o lui David; de asemenea şi celelalte haine ale sale, sabia sa, arcul său şi brâul său.
5. David însă lucra cu pricepere peste tot, oriunde-l trimetea Saul; şi Saul l-a făcut căpetenie peste oşteni; iar aceasta a plăcut la tot poporul şi slujitorilor lui Saul.
6. Dar când se întorceau ei, după izbânda lui David asupra filisteanului, femeile din toate cetăţile lui Israel ieşeau în întâmpinarea regelui Saul cu cântări şi jocuri, cu timpane de sărbătoare şi cu chimvale;
7. Şi jucând, femeile strigau şi ziceau: „Saul a biruit mii, iar David zeci de mii!“.
8. De aceea s-a mâniat Saul foarte tare, neplăcându-i cuvintele acestea şi a zis: „Lui David i s-au dat zeci de mii, iar mie numai mii; acum numai domnia îi mai lipseşte“.
9. Şi din ziua aceasta în tot timpul următor, s-a uitat la David bănuitor.
10. Iar a doua zi s-a întâmplat de a căzut duhul cel rău de la Dumnezeu asupra lui Saul şi acesta se îndrăcea în casa sa, iar David cânta cu mâna sa pe strune, ca şi în alte zile; Saul avea în mână o lance.
11. Şi a aruncat Saul lancea, cugetând: „Voi pironi pe David de perete!“. Dar David s-a ferit de două ori de Saul.
12. Şi a început a se teme Saul de David, pentru că Domnul era cu el, iar de Saul se depărtase.
13. De aceea Saul l-a îndepărtat de la sine şi l-a pus căpetenie peste o mie; şi se ducea şi se întorcea el în fruntea poporului.
14. David în toate treburile sale se purta cu chibzuinţă şi Domnul era cu el.
15. Saul vedea că este foarte chibzuit şi se temea de el.
16. Iar Israelul tot şi Iuda iubea pe David, pentru că el se ducea şi se întorcea în fruntea lor.
17. Deci a zis Saul către David: „Iată fata mea cea mai mare, Merob, îţi voi da-o de soţie, numai să-mi fii viteaz şi să duci războaiele Domnului“. Căci Saul socotea: „Lasă, să nu fie mâna mea asupra lui, ci să fie asupra lui mâna filistenilor“.
18. David însă a zis către Saul: „Cine sunt eu şi ce este viaţa mea şi neamul tatălui meu în Israel, ca să fiu ginerele regelui?“.
19. Iar când a venit vremea să dea pe Merob, fiica lui Saul, după David, ea a fost măritată cu Adriel din Mehola.
20. Pe David însă îl iubea altă fată a lui Saul, Micol; şi când i s-a spus despre aceasta lui Saul, aceasta i-a plăcut;
21. Căci Saul cugeta: „Am s-o dau după el şi ea are să-i fie cursă şi mâna filistenilor are să fie asupra lui“. Şi a zis Saul către David: „A doua oară te înrudeşti acum cu mine“.
22. Atunci a poruncit Saul slujitorilor săi: „Spuneţi lui David: Iată regele este binevoitor către tine şi toţi slujitorii lui te iubesc; fii dar ginerele meu!“.
23. Şi au vorbit slujitorii lui Saul în urechile lui David toate vorbele acestea. Iar David a zis: „Oare uşor lucru vi se pare vouă a fi ginerele regelui? Eu sunt un sărac şi un neînsemnat“.
24. Şi au înştiinţat pe rege slugile sale şi au zis: „Iată ce a spus David“.
25. Iar Saul a zis: „Aşa să-i spuneţi lui David: Regele nu voieşte zestre decât numai o sută de prepuţuri filistene, ca răzbunare împotriva vrăjmaşilor regelui“. Căci Saul avea în gând să piardă pe David prin mâna filistenilor.
26. Şi slugile lui Saul au spus lui David cuvintele acestea şi i-a plăcut lui David să se facă ginerele regelui.
27. Dar nu apucase încă să vină ziua sorocită, când David se sculă şi merse el însuşi şi oamenii lui şi ucise 200 de filisteni; şi aduse David prepuţurile lor şi le înfăţişă regelui număr deplin, ca să se poată face ginerele regelui. Şi a dat Saul după el pe Micol, fiica sa, de femeie.
28. Dar văzând şi aflând Saul că Domnul este cu David şi tot Israelul îl iubeşte şi că şi fiica sa Micol îl iubeşte,
29. Începu încă şi mai mult să se teamă de David şi s-a făcut vrăjmaşul lui pe viaţă şi pe moarte.
30. De aceea, când au ieşit la război căpeteniile filistenilor, David, chiar de la ieşirea lor, lucra mai înţelepţeşte decât toate slugile lui Saul şi numele lui a ajuns foarte vestit.