Cartea întâi a Regilor

1. În vremea aceea era unul din fiii lui Veniamin, cu numele Chiş, fiul lui Abiel, fiul lui Ţeror, fiul lui Becorat, fiul lui Afia, fiul unui veniaminean, om de ispravă.

2. Acesta avea un fiu, cu numele Saul, tânăr şi frumos, încât nu mai era nimeni în Israel mai frumos ca el; acesta era de la umeri în sus mai înalt decât tot poporul.

3. O dată s-au rătăcit asinele lui Chiş, tatăl lui Saul, şi a zis Chiş către Saul, fiul său: „Ia cu tine pe unul din argaţi şi, sculându-te, du-te de caută asinele!“.

4. Şi a suit acesta muntele lui Efraim şi a străbătut ţinutul Şalişa, dar nu le-a găsit. Apoi a străbătut ţinutul Şaalim, şi nici acolo nu le-a găsit. Apoi a străbătut şi pământul lui Veniamin şi tot nu le-a găsit.

5. Iar când au ajuns în ţinutul Ţuf, a zis Saul către sluga sa care era cu el: „Haidem înapoi, ca nu cumva tatăl meu, lăsând asinele, să înceapă a fi neliniştit de noi“.

6. Sluga însă i-a zis: „Iată în cetatea aceasta este un om al lui Dumnezeu, om cinstit de toţi şi tot ce spune el se plineşte. Să mergem dar acolo; poate ne va arăta şi nouă calea pe care să apucăm“.

7. A zis Saul către sluga sa: „Haidem să mergem, dar ce să ducem noi omului aceluia? Căci pâinea s-a isprăvit din traistele noastre şi daruri nu avem ca să ducem omului lui Dumnezeu. Ce avem noi?“.

8. Sluga a răspuns iarăşi şi a zis: „Iată am în mână un sfert de siclu de argint; îl voi da omului lui Dumnezeu şi el ne va arăta calea“.

9. Înainte vreme în Israel, când mergea cineva să întrebe pe Dumnezeu, zicea aşa: „Hai la văzătorul!“. Căci acela care astăzi se numeşte proroc, înainte se numea văzător.

10. Şi a zis Saul către sluga sa: „Bine zici tu; hai să mergem!“. Şi s-au dus în cetate, unde era omul lui Dumnezeu.

11. Dar când se suiau ei la deal spre cetate, i-au întâmpinat nişte fete care ieşiseră să aducă apă şi le-au zis acestora: „Aici este văzătorul?“.

12. Iar acelea au răspuns şi au zis: „Aici; iată-l înaintea ta; dar grăbeşte că el astăzi a venit în cetate, pentru că astăzi poporul are jertfe pe deal.

13. Când veţi ajunge în cetate, îl veţi găsi până nu se duce pe acel deal la prânz; căci poporul nu începe să mănânce până nu vine el; pentru că el le binecuvântează jertfa şi după aceea începe să mănânce. Duceţi-vă dar, că-l veţi apuca încă acasă“.

14. Şi s-au dus ei în cetate. Dar când au sosit în mijlocul cetăţii, atunci iată şi Samuel le ieşi înainte, ca să se ducă pe deal.

15. Domnul însă cu o zi înainte de sosirea lui Saul, îi descoperise lui Samuel şi-i zisese:

16. „Mâine pe vremea asta voi trimite la tine pe un om din ţinutul lui Veniamin şi tu îl vei unge cârmuitor al poporului Meu Israel; acela va izbăvi pe poporul Meu din mâna filistenilor, căci am căutat spre poporul Meu, deoarece strigătul lui a ajuns până la Mine“.

17. Deci, când a văzut Samuel pe Saul, atunci Domnul i-a zis: „Iată omul despre care ţi-am vorbit Eu. Acesta va cârmui pe poporul Meu!“.

18. Şi s-a apropiat Saul de Samuel la poartă şi l-a întrebat: „Spune-mi unde este casa văzătorului?“.

19. Iar Samuel a răspuns lui Saul şi a zis: „Eu sunt văzătorul; mergi înaintea mea pe deal, că aveţi să prânziţi cu mine astăzi, iar dimineaţă te voi lăsa să pleci; şi tot ce ai pe inimă, îţi voi spune.

20. Iar de asinele care ţi s-au rătăcit acum trei zile nu purta grijă, căci s-au găsit. Şi cui sunt oare păstrate cele mai scumpe lucruri în Israel, dacă nu ţie şi la toată casa tatălui tău?“.

21. Atunci a răspuns Saul şi a zis: „Nu sunt eu oare fiul lui Veniamin, una din cele mai mici din seminţiile lui Israel? Şi familia mea oare nu este cea mai mică din toate familiile seminţiei lui Veniamin? De ce dar îmi vorbeşti tu mie acestea?“.

22. Şi a luat Samuel pe Saul şi pe sluga lui şi i-a dus în casă şi le-a dat locul cel dintâi între oaspeţi, care erau ca la treizeci de oameni.

23. După aceea a zis Samuel către bucătar: „Dă-mi partea pe care ţi-am dat-o şi de care ți-am zis: Păstreaz-o la tine!“.

24. Şi a luat bucătarul spata şi cele ce erau cu ea şi le-a pus înaintea lui Saul. Apoi a zis Samuel: „Iată aceasta este păstrată pentru tine; pune-ţi-o dinainte şi mănâncă, fiindcă pentru vremea aceasta s-au păstrat acestea pentru tine, când am adunat poporul!“. Şi a prânzit Saul cu Samuel în ziua aceea.

25. Apoi s-au coborât de pe deal în cetate şi a stat de vorbă Samuel cu Saul în foişorul de sus al casei, unde i s-a aşternut lui Saul şi a dormit.

26. Iar dimineaţa s-au sculat ei aşa: la ivirea zorilor a strigat Samuel pe Saul din foişor şi a zis: „Scoală şi te voi petrece!“. Şi s-a sculat Saul şi au ieşit amândoi din casă, el şi Samuel.

27. Iar dacă au ajuns ei la marginea cetăţii, a zis Samuel către Saul: „Spune-i slugii să treacă înaintea noastră“; şi a plecat acela înainte. Apoi a zis: „Tu însă opreşte-te acum, că am să-ţi descopăr ceea ce a zis Dumnezeu“.