1. După ce David a trecut puţin de vârful muntelui, iată îl întâmpină Ţiba, sluga lui Mefiboşet, cu o pereche de asini încărcaţi, pe care se aflau două sute de pâini, o sută de legături de stafide, o sută de legături de smochine şi un burduf de vin.
2. Şi regele a zis către Ţiba: „Ce sunt acestea?“. „Asinii, a răspuns Ţiba, sunt pentru rege, ca să umble, pâinile şi fructele pentru hrana oamenilor, iar vinul, ca să bea cei ce vor slăbi în pustie“.
3. „Unde este fiul stăpânului tău?“, a întrebat regele. „A rămas în Ierusalim“, a răspuns Ţiba regelui; căci a zis: „Acum casa lui Israel îmi va întoarce mie domnia tatălui meu“.
4. „Ale tale să fie toate câte are Mefiboşet“, a zis regele către Ţiba. „Să aflu milă în ochii domnului meu, regele“, a răspuns Ţiba, închinându-se.
5. Iar când a ajuns regele David la Bahurim, ieşea de acolo un om din neamul casei lui Saul, cu numele de Şimei, fiul lui Ghera. El mergea şi blestema,
6. Aruncând cu pietre asupra lui David şi asupra tuturor robilor lui David; iar poporul tot şi toţi oamenii de luptă erau la dreapta şi la stânga regelui.
7. „Pleacă, pleacă, ucigaşule şi nelegiuitule, zicea Şimei, blestemând pe rege.
8. Domnul a întors asupra ta tot sângele casei lui Saul, în locul căruia te-ai făcut tu rege şi a dat Domnul domnia în mâinile lui Abesalom; fiul tău; şi iată tu eşti în necaz, pentru că eşti băutor de sânge“.
9. „Pentru ce acest câine leşinat blesteamă pe domnul meu, rege?, a zis Abişai, fiul Ţeruiei. Mă duc să-i iau capul“.
10. „Fiii Ţeruiei, a zis regele, ce ne priveşte aceasta pe mine şi pe voi? Lăsaţi-l să blesteme, căci Domnul i-a poruncit să blesteme pe David. Cine deci poate să-i zică: „De ce faci tu aşa?“.
11. Apoi David a mai zis lui Abişai şi tuturor slugilor sale: „Iată, dacă fiul meu, care a ieşit din coapsele mele, caută sufletul meu, cu atât mai vârtos fiul unui veniaminean. Lăsaţi-l să blesteme, căci Domnul i-a poruncit.
12. Poate va căuta Domnul la umilirea mea şi-mi va răsplăti cu bine pentru acest blestem al lui“.
13. Şi s-a dus David şi oamenii lui în drumul lor, iar Şimei mergea pe coasta muntelui în preajma lui, mergea şi blestema, aruncând spre el cu pietre şi cu praf.
14. Apoi, ajungând regele şi tot poporul ce era cu el la Aiefim, s-a odihnit acolo.
15. Abesalom însă şi tot poporul lui Israel au venit în Ierusalim şi împreună cu ei a venit şi Ahitofel.
16. Şi când Huşai Archianul, prietenul lui David, a venit la Abesalom şi i-a zis: „Trăiască regele!“.
17. Abesalom a zis către Huşai: „Aşa dragoste ai tu către prietenul tău? De ce nu te-ai dus şi tu cu prietenul tău?“.
18. „Nu, a zis Huşai către Abesalom, eu urmez pe acela pe care l-a ales Domnul şi acest popor şi tot Israelul; cu acela sunt eu şi cu acela rămân.
19. Şi apoi cui am să slujesc? Oare nu fiului său? Cum am slujit tatălui tău, aşa am să-ţi slujesc şi ţie“.
20. „Daţi-mi sfat, a zis Abesalom către Ahitofel, ce să facem!“.
21. „Intră la concubinele tatălui tău, a răspuns Ahitofel, pe care le-a lăsat el să păzească casa sa; şi vor auzi toţi israeliţii că tu ai ajuns să fii urât de tatăl tău şi se vor întări mâinile tuturor celor ce sunt cu tine“.
22. Atunci au întins pentru Abesalom un cort pe acoperişul casei. Şi a intrat Abesalom la concubinele tatălui său, înaintea ochilor a tot Israelul.
23. Iar sfaturile lui Ahitofel, pe care le dădea el, se socoteau atunci ca şi cum ar fi cerut cineva povaţă de la Dumnezeu. Aşa fusese orice sfat al lui Ahitofel atât pentru David, cât şi pentru Abesalom.