BibliaVersiunea Anania

Cartea a patra a Regilor

Capitolul5|Elisei îl vindecă pe Neeman Sirianul.

1. Neeman, căpetenia oştirii regelui Siriei, era om de seamă şi cu trecere înaintea stăpânului său, pentru că prin Domnul dăduse biruinţă sirienilor. Dar acest ostaş vrednic era lepros.

2. O dată sirienii au ieşit în cetate şi între altele luaseră din pământul lui Israel o copilă, care acum slujea la femeia lui Neeman.

3. Aceasta a zis către stăpâna sa: „O, dacă stăpânul meu s-ar duce la prorocul cel din Samaria, de bună seamă s-ar tămădui de lepră“.

4. Atunci s-a dus Neeman şi a spus aceasta stăpânului său: „Aşa şi aşa zice fetiţa cea din pământul lui Israel“.

5. Iar regele Siriei a zis către Neeman: „Scoală şi du-te şi voi trimite şi eu scrisoare regelui lui Israel“. Şi s-a dus Neeman, luând cu sine zece talanţi de argint, şase mii de sicli de aur şi zece rânduri de haine;

6. Şi a dus regelui lui Israel scrisoarea în care zicea: „Împreună cu scrisoarea aceasta, trimit pe Neeman, sluga mea, ca să cureţi lepra de pe el“.

7. Când a citit regele lui Israel scrisoarea, şi-a rupt hainele sale şi a zis: „Au doară eu sunt Dumnezeu, ca să omor şi să fac viu, de trimite el la mine ca să vindec pe acest om de lepră? Iată acum să vedeţi şi să ştiţi că el caută pricină de duşmănie împotriva mea“.

8. Când însă a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că regele lui Israel şi-a rupt hainele sale, a trimis să i se spună regelui: „Pentru ce ți-ai rupt tu hainele tale? Lasă-l să vină la mine şi vor cunoaşte că este proroc în Israel“.

9. Şi a venit Neeman cu caii şi cu căruţa sa, oprindu-se la poarta casei lui Elisei.

10. Iar Elisei a trimis la el pe sluga sa să-i zică: „Du-te şi te scaldă de şapte ori în Iordan, că ţi se va înnoi trupul tău şi vei fi curat!“.

11. Neeman însă s-a mâniat şi a plecat, zicând: „Iată, socoteam că va ieşi el şi, stând la rugăciune, va chema numele Domnului Dumnezeului său, îşi va pune mâna pe locul bolnav şi va curăţi lepra.

12. Au doară Abana şi Farfar, râurile Damascului, nu sunt ele mai bune decât toate apele lui Israel? Nu puteam eu oare să mă scald în ele şi să mă curăţ?“. Şi aşa s-a întors şi a plecat mânios.

13. Dar slugile lui, apropiindu-se, i-au grăit şi i-au zis: „Stăpâne, dacă prorocul ţi-ar fi zis să faci ceva însemnat, oare n-ai fi făcut? Cu atât mai vârtos trebuie să faci când ţi-a zis numai: Spală-te şi vei fi curat!“.

14. Atunci el s-a coborât şi s-a cufundat de şapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu, şi i s-a înnoit trupul ca trupul unui copil mic şi s-a curăţit.

15. Atunci s-a întors la omul lui Dumnezeu cu toţi cei ce-l însoţeau şi, venind, a stat înaintea lui şi a zis: „Iată am cunoscut că în tot pământul nu este Dumnezeu decât numai în Israel! Deci, ia un dar de la robul tău!“.

16. Iar Elisei a zis: „Pe cât este de adevărat că Domnul, înaintea Căruia slujesc, este viu, tot atât este de adevărat că nu voi primi“.

17. Acela însă îl silea să primească, dar el n-a vrut. Atunci a zis Neeman: „Dacă nu, atunci să se dea robului tău pământ cât pot duce doi catâri, pentru că de aici înainte robul tău nu va mai aduce arderi de tot şi jertfe la alţi dumnezei afară de Domnul.

18. Numai iată ce să ierte Domnul robului tău: Când va merge stăpânul meu în templul lui Rimon, ca să se închine acolo, şi se va sprijini de mâna mea, şi mă voi închina şi eu în templul lui Rimon, atunci, pentru închinarea mea în templul lui Rimon, să ierte Domnul pe robul tău la asemenea întâmplare“.

19. Elisei l-a răspuns: „Mergi în pace!“. Şi el s-a dus.

20. Iar dacă s-a depărtat puţin, Ghehazi, sluga lui Elisei, omul lui Dumnezeu, şi-a zis: „Iată, stăpânul meu n-a vrut să ia din mâna acestui Neeman Sirianul ceea ce i-a adus. Pe cât de adevărat că Domnul este viu, aşa este de adevărat că voi alerga după el şi voi lua de la el ceva“.

21. Şi a alergat Ghehazi după Neeman, iar Neeman, văzându-l alergând după el, s-a coborât din căruţă înaintea lui şi a zis: „Cu pace vii?“.

22. Şi Ghehazi a răspuns: „Cu pace. M-a trimis stăpânul meu să-ți spun: Iată au venit acum la mine din muntele lui Efraim doi tineri din fiii prorocilor; dă-le un talant de argint şi două rânduri de haine“.

23. Şi a zis Neeman: „Ia, rogu-te, doi talanţi de argint“. Şi l-a rugat, şi a legat doi talanţi de argint în doi saci şi două rânduri de haine şi le-a dat la două slugi care le-a dus înaintea lui.

24. Iar dacă au ajuns sub deal, le-a luat din mâinile lor şi le-a ascuns în casă. Apoi a dat drumul oamenilor de s-au dus.

25. Când însă a venit şi s-a arătat stăpânului său, Elisei i-a zis: „De unde vii Ghehazi?“. Şi el a răspuns: „Robul tău n-a fost nicăieri“.

26. Iar Elisei i-a zis: „Au doar inima mea nu te-a întovărăşit când omul acela s-a dat jos din căruţă şi a venit în întâmpinarea ta? Este timpul oare să iau argint şi haine, măslini şi vii, vite mari sau mărunte, robi sau roabe?

27. Să se lipească dar lepra lui Neeman de tine şi de urmaşii tăi în veci“. Şi a ieşit Ghehazi de la Elisei alb de lepră ca zăpada.