1. Şi după ce au sfârşit cina, au condus pe Tobie la Sara, în cameră.
2. Iar acesta, mergând, şi-a adus aminte de cuvintele lui Rafael şi a luat căţuia şi a pus inima şi ficatul peştelui şi a afumat.
3. Şi simţind demonul mirosul acesta, a fugit în părţile de sus ale Egiptului, şi îngerul l-a legat.
4. Iar când au rămas numai amândoi în cameră, Tobie s-a sculat din pat şi a zis: „Scoală, soro, să ne rugăm ca să ne miluiască Domnul!“.
5. Şi a început Tobie a zice: „Binecuvântat eşti Tu, Dumnezeul părinţilor noştri, şi binecuvântat este numele Tău cel sfânt şi slăvit întru toţi vecii! Să Te binecuvânteze pe Tine cerurile şi toate făpturile Tale!
6. Tu ai făcut pe Adam şi Tu ai făcut pe Eva, femeia lui, pentru a-i fi ajutor şi sprijin, şi din ei s-a născut neamul omenesc. Tu ai zis: „Nu este bine să fie omul singur; să-i facem un ajutor asemenea lui“.
7. Şi acum, Doamne, nu plăcerea o caut, luând pe sora mea, ci o fac cu inimă curată. Binevoieşte deci a avea milă de ea şi de mine şi a ne duce împreună până la bătrâneţe!“.
8. Și a zis şi ea cu el: „Amin!“.
9. Apoi au dormit amândoi liniştiţi în noaptea aceea.
10. Iar Raguel, sculându-se, s-a dus şi a săpat o groapă, zicând: „Nu cumva va muri şi acesta?“.
11. Şi, venind în casă, Raguel a zis către Edna, femeia sa:
12. „Trimite pe una din slujnice să vadă de este viu; iar de nu, să-l îngropăm fără să ştie nimeni“.
13. Şi, deschizând slujnica uşa, a intrat şi a văzut că dorm amândoi.
14. Şi ieşind, le-a spus că este viu.
15. Şi a binecuvântat Raguel pe Dumnezeu şi a zis: „Binecuvântat eşti Tu, Dumnezeule, cu tot felul de binecuvântare curată şi sfântă! Să Te binecuvânteze pe Tine drepţii Tăi şi toate făpturile Tale şi toţi îngerii Tăi, şi toţi aleşii Tăi să Te binecuvânteze în veci!
16. Binecuvântat eşti Tu că m-ai bucurat şi nu mi s-a întâmplat cum socoteam, ci ai făcut cu noi după mila Ta cea mare!
17. Binecuvântat eşti Tu, că ai miluit pe doi copii, singuri la părinţii lor! Miluieşte-i pe ei, Stăpâne, şi dă-le să-şi termine viaţa cu sănătate, cu veselie şi cu milă!“.
18. Apoi a poruncit robilor săi să astupe groapa.
19. Şi le-a făcut ospăţ de nuntă, paisprezece zile.
20. Şi a zis Raguel către el cu jurământ, înainte de a se isprăvi zilele ospăţului de nuntă: „Nu pleca până nu se împlinesc aceste paisprezece zile ale nunţii.
21. Şi atunci, luând jumătate din avere, mergi cu sănătate la tatăl tău, iar cealaltă jumătate o vei primi când voi muri eu şi femeia mea“.