1. Și eu, fraților, n-am putut să vă vorbesc ca unor oameni duhovnicești, ci ca unora trupești, ca unor prunci întru Hristos.
2. Cu lapte v-am hrănit, nu cu bucate, căci încă nu erați în stare; și nici chiar acum nu sunteți în stare,
3. fiindcă sunteți încă trupești. Atâta vreme cât între voi există invidie și ceartă și dezbinări, nu sunteți oare trupești, și nu după firea omenească vă purtați?
4. Când unul zice: Eu sunt al lui Pavel!, iar altul: Eu sunt al lui Apollo!, oare nu sunteți oameni trupești?
5. Ei bine, ce este Apollo? dar Pavel, ce este?: Slujitori prin care voi ați crezut, și după cum i-a dat fiecăruia Dumnezeu.
6. Eu am sădit, Apollo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească.
7. Așa că nici cel ce sădește e ceva, nici cel ce udă, ci Dumnezeu, Cel ce face să crească.
8. Cel ce sădește și cel ce udă sunt una, dar fiecare-și va primi plata după osteneala sa.
9. Că noi împreună-lucrători cu Dumnezeu suntem; voi sunteți ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu.
10. Potrivit harului lui Dumnezeu ce mi s-a dat, eu ca un iscusit meșter-ziditor am pus temelia; un altul însă zidește pe ea. Dar fiecare să ia seama la felul cum zidește;
11. că o altă temelie nu poate nimeni să pună în afara celei puse, care este Iisus Hristos.
12. Iar dacă pe această temelie zidește cineva cu aur, cu argint, cu pietre scumpe, cu lemn, cu fân, cu paie,
13. lucrul fiecăruia se va face cunoscut; îl va vădi Ziua; fiindcă el în foc se descoperă, și focul însuși va lămuri cum anume e lucrul fiecăruia.
14. Dacă lucrul pe care cineva l-a zidit deasupra rămâne, acela plată va primi;
15. dacă lucrul cuiva va fi ars, păgubit va fi; el însă se va mântui, dar așa ca prin foc.
16. Nu știți oare că voi sunteți templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește-ntru voi?
17. De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica pe el Dumnezeu, pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteți voi.
18. Nimeni să nu se înșele pe sine. Dacă-ntre voi i se pare cuiva că-i înțelept în veacul acesta, să se facă nebun ca să devină înțelept.
19. Că înțelepciunea lumii acesteia nebunie este în fața lui Dumnezeu; pentru că scris este: Cel ce-i prinde pe cei înțelepți în viclenia lor.
20. și iarăși: Domnul cunoaște gândurile înțelepților, că sunt deșarte.
21. Așa că nimeni să nu se laude cu oamenii; fiindcă totul e al vostru,
22. fie Pavel, fie Apollo, fie Chefa, fie lumea, fie viața, fie moartea, fie cele de acum, fie cele viitoare, toate sunt ale voastre;
23. iar voi, ai lui Hristos; iar Hristos, al lui Dumnezeu.