1. Nu sunt eu liber? Nu sunt eu apostol? Nu L-am văzut eu pe Iisus, Domnul nostru? Nu sunteți voi lucrul meu întru Domnul?
2. Dacă altora nu le sunt apostol, cel puțin vouă vă sunt. Că voi sunteți, întru Domnul, pecetea apostoliei mele.
3. Apărarea mea către cei ce mă judecă, aceasta este:
4. Oare nouă nu ne stă-n putere să mâncăm și să bem?
5. Oare nouă nu ne stă-n putere să purtăm cu noi o femeie-soră, ca și ceilalți apostoli și ca frații Domnului și ca Chefa?
6. Sau numai mie și lui Barnaba nu ne stă-n putere să nu ne-ntreținem din muncă?
7. Cine slujește vreodată în oaste cu solda lui? Cine sădește vie și nu mănâncă din roada ei? Sau cine paște o turmă și nu mănâncă din laptele turmei?
8. Oare după judecata omenească spun eu acestea? Oare nu și legea le spune?
9. Că scris este în legea lui Moise: Să nu legi gura boului care treieră. Oare de boi Se îngrijește Dumnezeu,
10. sau chiar de dragul nostru o spune? Că de dragul nostru s-a scris: Cel ce ară trebuie să are cu nădejde, și cel ce treieră trebuie să treiere cu nădejdea că-și va avea partea lui.
11. Dacă noi am semănat la voi pe cele duhovnicești, mare lucru este oare dacă pe cele pământești ale voastre le vom secera?
12. Dacă altora le stă-n putere dreptul asupra voastră, nu mai mult oare nouă? Noi însă nu ne-am folosit de această putere; dimpotrivă, pe toate le răbdăm spre a nu-i pune piedică Evangheliei lui Hristos.
13. Oare nu știți că cei ce săvârșesc cele sfinte mănâncă de la templu? că cei care-i slujesc altarului, de la altar au parte?
14. În același chip și Domnul le-a poruncit celor ce propovăduiesc Evanghelia, ca din Evanghelie să trăiască.
15. Eu însă de nimic din acestea nu m-am folosit și n-am scris acestea pentru ca și cu mine să se facă așa. Că pentru mine mai bine-i să mor decât să-mi zădărnicească cineva lauda.
16. Că dacă eu binevestesc Evanghelia, nu am de ce să mă laud; fiindcă asupra mea stă trebuința. Că vai mie dacă nu voi binevesti!
17. Că dacă fac aceasta de bunăvoie, am plată; dar dacă o fac fără voie, am doar o sarcină ce mi s-a încredințat.
18. Atunci, care este plata mea? Aceea că, binevestind Evanghelia, o vestesc fără plată, fără să mă folosesc de puterea pe care mi-o dă Evanghelia.
19. Fiindcă deși sunt liber față de toți, rob tuturor m-am făcut, pentru ca pe cei mai mulți să-i dobândesc.
20. Cu iudeii ca un iudeu am fost, ca să-i dobândesc pe iudei. Cu cei de sub lege, ca unul de sub lege – deși eu nu sunt sub lege –, ca să-i dobândesc pe cei de sub lege.
21. Cu cei ce nu au legea, ca unul ce nu are legea – deși nu sunt fără lege în fața lui Dumnezeu, ci întru legea lui Hristos –, ca să-i dobândesc pe cei ce nu au legea.
22. Slab m-am făcut cu cei slabi, ca să-i dobândesc pe cei slabi. Tuturor toate m-am făcut, pentru ca-n orice chip să-i mântuiesc pe unii.
23. Dar pe toate de dragul Evangheliei le fac, ca să-i fiu părtaș.
24. Nu știți că cei ce aleargă-n stadion aleargă toți, dar numai unul ia premiul? Alergați așa ca să-l luați.
25. Și orice luptător, de la toate se-nfrânează. Ei însă, ca să ia o cunună stricăcioasă; dar noi, una nestricăcioasă.
26. Ei bine, eu așa alerg, nu ca la-ntâmplare; eu așa mă lupt cu pumnul, nu ca și cum aș lovi în aer.
27. Ci-mi chinuiesc trupul și-l supun robiei, de teamă ca nu cumva după ce le-am fost altora crainic, să devin eu însumi de neluat în seamă.