1. Cât despre cărnurile jertfite idolilor, știm că toți avem cunoștință. Cunoștința însă îngâmfă, dar iubirea zidește.
2. Dacă i se pare cuiva că știe ceva, acela încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască.
3. Dar dacă cineva Îl iubește pe Dumnezeu, acela este cunoscut de El.
4. Așadar, în ce privește a mânca din cărnurile jertfite idolilor, noi știm că idolul nu este nimic în lume și că nu este alt Dumnezeu decât numai Unul.
5. Că deși sunt unii așa-ziși dumnezei, fie în cer, fie pe pământ – așa cum sunt mulți dumnezei și mulți domni –,
6. totuși pentru noi este un singur Dumnezeu, Tatăl, din Care sunt toate și-ntru Care suntem noi, și un singur Domn, Iisus Hristos, prin Care sunt toate și prin care suntem noi.
7. Dar nu toți au cunoștința. Căci unii, din obișnuința de până acum cu idolul, mănâncă din cărnuri jertfite ca atare idolilor; și conștiința lor, fiind slabă, se întinează.
8. Dar nu mâncarea ne va pune pe noi înaintea lui Dumnezeu. Că nici dacă vom mânca ne prisosește, nici dacă nu vom mânca ne lipsește.
9. Aveți grijă însă ca nu cumva această libertate a voastră să devină-mpiedicare pentru cei slabi.
10. Că dacă cineva te va vedea șezând la masă în templul idolilor pe tine, cel care ai cunoștința, oare conștiința lui, a celui slab, nu va găsi temei să mănânce din cele jertfite idolilor?
11. Prin cunoștința ta deci va pieri cel slab, fratele tău pentru care a murit Hristos!
12. Și astfel, păcătuind voi împotriva fraților și lovindu-le conștiința lor cea slabă, împotriva lui Hristos păcătuiți.
13. De aceea, dacă mâncarea-i devine fratelui meu piatră de poticnire, în veac nu voi mânca eu carne, ca să nu-l poticnesc pe fratele meu.