Epistola Sfântului Apostol Iacob

1. Frații mei, nu întru părtinire să vă aveți voi credința în Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul slavei.

2. Că dacă-n adunarea voastră va intra un om cu inel de aur și-n haină strălucită, și va intra și un om sărac în haină murdară,

3. dar voi vă uitați la cel ce poartă haina strălucită și-i ziceți: Așază-te aici, în locul cel bun!, iar săracului îi ziceți: Tu stai acolo, în picioare!, sau: Tu așază-te jos, la picioarele mele!,

4. oare-n gândul vostru n-ați făcut voi deosebire între unul și altul, și nu v-ați făcut voi judecători cu gânduri viclene?

5. Ascultați, iubiții mei frați: Oare nu Dumnezeu i-a ales pe cei ce sunt săraci în ochii lumii pentru ca să fie ei bogați în credință și moștenitori ai împărăției pe care El a făgăduit-o celor ce-L iubesc?

6. Iar voi, voi l-ați necinstit pe cel sărac!... Oare nu bogații vă asupresc pe voi, și nu ei vă târăsc în judecăți?

7. Nu ei sunt cei ce blasfemiază numele cel bun care-a fost chemat asupră-vă?

8. Dacă într-adevăr împliniți legea împărătească, potrivit Scripturii: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți, bine faceți;

9. dar dacă cu părtinire cătați la fața omului, faceți păcat, și legea vă osândește ca pe niște călcători de lege.

10. Fiindcă cel ce va păzi toată legea, dar o va călca într-un singur loc, față de toate s-a făcut vinovat.

11. Pentru că Cel ce a zis: Să nu săvârșești adulter!, a zis și: Să nu ucizi! Și dacă nu săvârșești adulter dar ucizi, te-ai făcut călcător de lege.

12. Așa să vorbiți și așa să faceți, ca unii care va să fiți judecați prin legea libertății.

13. Căci judecata e fără milă pentru cel ce n-a făcut milă; dar mila e biruitoare asupra judecății!

14. Ce folos, frații mei, dacă cineva zice că are credință, dar fapte nu are? Oare poate credința să-l mântuiască?

15. Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana zilnică

16. și cineva dintre voi le-ar zice: Mergeți în pace, încălziți-vă și săturați-vă!, dar fără să le dea cele trebuincioase trupului, care-ar fi folosul?

17. Așa și credința: dacă nu are fapte, doar în ea însăși e moartă.

18. Dar va zice cineva: Tu ai credință, iar eu am fapte; arată-mi credința ta fără fapte, și eu din faptele mele îți voi arăta credința mea.

19. Tu crezi că unul este Dumnezeu?: Bine faci; dar și demonii cred și se cutremură...

20. Dar vrei tu să-nțelegi, omule ușuratic, că credința fără fapte este moartă?

21. Avraam, părintele nostru, oare nu din fapte a fost el îndreptățit când l-a pus pe jertfelnic pe fiul său Isaac?

22. Vezi că credința lucra împreună cu faptele lui și că prin ele s-a desăvârșit credința

23. și s-a plinit Scriptura care zice: și I-a crezut Avraam lui Dumnezeu, și aceasta i s-a socotit ca dreptate; și el a fost numit prieten al lui Dumnezeu.

24. Vedeți că din fapte este îndreptățit omul, și nu numai din credință.

25. În același fel și Rahab desfrânata: oare nu din fapte s-a îndreptățit ea când i-a primit pe cercetași și i-a scos afară pe altă cale?

26. și după cum trupul fără suflet este mort, tot așa și credința fără fapte este moartă.