1. Simeon Petru, rob și apostol al lui Iisus Hristos, către cei ce prin dreptatea Dumnezeului nostru și a Mântuitorului Iisus Hristos au dobândit o credință de același preț cu a noastră:
2. Har vouă și pace!, înmulțească-vi-se ele întru cunoașterea lui Dumnezeu și a lui Iisus, Domnul nostru!
3. Că dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit toate cele ce sunt spre viață și evlavie, făcându-ne să-L cunoaștem pe Cel ce ne-a chemat prin propria Lui slavă și prin vârtutea Sa,
4. prin care ne-a dăruit prețioase și foarte mari făgăduințe pentru ca, scăpați fiind voi de stricăciunea poftei care e-n lume, să deveniți părtași ai firii celei dumnezeiești.
5. Pentru aceasta, punându-vă întreaga sârguință, credinței voastre adăugați-i vârtutea; vârtuții, cunoștința;
8. Că dacă acestea sunt în voi și sporesc, ele nu vă vor lăsa trândavi și nici fără roadă în cunoașterea Domnului nostru Iisus Hristos.
9. Fiindcă cel ce nu le are e un orb, un ins cu vederea scurtă, care-a dat uitării curățirea păcatelor lui de-odinioară.
10. De aceea, fraților, cu atât mai mult străduiți-vă să vă faceți chemarea temeinică și alegerea, căci făcând aceasta nu veți greși niciodată.
11. Fiindcă așa, cu bogăție vi se va da intrarea în veșnica împărăție a Domnului nostru și Mântuitorului Iisus Hristos.
12. E pricina pentru care va trebui ca eu pururea să vă aduc aminte de acestea, cu toate că voi le știți și că sunteți întăriți în adevărul pe care-l aveți.
13. Cred că e drept ca, atâta vreme cât sunt în acest cort, să vă țin treji prin aducere aminte,
14. știind eu că degrabă îmi voi lepăda cortul, așa cum și Domnul nostru Iisus Hristos mi-a arătat.
15. Dar mă voi strădui ca și după ieșirea mea să fiți în stare ca-n orice clipă să vă amintiți de aceste lucruri.
16. Fiindcă nu luându-ne după basme meșteșugite v-am făcut noi cunoscute puterea și venirea Domnului nostru Iisus Hristos, ci pentru că noi înșine cu ochii noștri I-am văzut măreția
17. atunci când, primind El de la Dumnezeu-Tatăl cinste și slavă, un glas ca acesta I-a venit din înălțimea slavei: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru Carele am binevoit“;
18. noi suntem cei ce-am auzit glasul acesta pogorându-se din cer când eram cu El în muntele cel sfânt.
19. Și cuvântul profetic îl avem mai întărit, la care voi bine faceți că luați aminte ca la o făclie ce strălucește-n loc întunecos până când se va lumina de ziuă și luceafărul va răsări în inimile voastre.
20. Dar mai-nainte de toate, voi pe aceasta s-o știți: nici o profeție a Scripturii nu se tâlcuiește după socotința fiecăruia;
21. pentru că profeție nu s-a făcut niciodată din voia omului, ci purtați de Duhul Sfânt au grăit oameni din partea lui Dumnezeu.