1. Dar au fost în popor și profeți mincinoși, după cum și-ntre voi vor fi învățători mincinoși, care vor strecura erezii pierzătoare și, tăgăduindu-L chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, își vor aduce loruși grabnică pieire.
2. Și mulți le vor urma destrăbălările, iar calea adevărului va fi blasfemiată din pricina lor.
3. Și-n lăcomie vă vor înșela cu vorbe prefăcute, ei, a căror osândă de mult pregătită nu zăbovește și a căror pierzare nu dormitează.
4. Că dacă Dumnezeu nu i-a cruțat pe îngerii care-au păcătuit, ci-n iad i-a zvârlit și-n lanțuri de-ntuneric i-a dat să fie ținuți spre judecată;
5. și dacă n-a cruțat lumea cea veche, ci l-a păstrat numai pe Noe, al optulea ins, propovăduitor al dreptății, atunci când a adus potopul peste o lume de necredincioși;
6. și dacă cetățile Sodomei și Gomorei le-a prefăcut în cenușă, osândindu-le la pieire și dându-le pe ele drept pildă necredincioșilor din viitor;
7. și dacă pe dreptul Lot l-a izbăvit, pe el, cel întristat de traiul desfrânat al celor nelegiuiți
8. – pentru că dreptul acesta, locuind între ei, zi de zi își chinuia sufletul său cel drept din pricina faptelor lor nelegiuite pe care le vedea și auzea –,
9. [toate acestea, pentru că] Domnul știe să-i scape din încercări pe cei credincioși, iar pe cei nedrepți să-i păstreze spre a fi pedepsiți în Ziua judecății,
10. dar mai ales pe cei ce-ntru pofta spurcării lor i se supun cărnii și disprețuiesc Domnia Cerească. Îndrăzneți, îngâmfați, ei nu se cutremură să blasfemieze Slăvile,
11. în timp ce îngerii, deși sunt mai mari în tărie și-n putere, nu aduc împotrivă-le judecată blasfemiatoare în fața Domnului.
12. Aceștia însă, ca niște dobitoace fără minte, din fire făcute să fie prinse și nimicite, blasfemiind ceea ce nu cunosc, întru stricăciunea lor vor și pieri,
13. luându-și plata nedreptății din propria lor nedreptate. Ei cred că e o plăcere aceea de a se desfăta în fiecare zi; pete și ocară sunt cei ce-n rătăcirile lor își fac o plăcere din a se ospăta cu voi la agapele voastre;
14. avându-și ochii plini de desfrânare și nesățioși de păcat, ei amăgesc sufletele cele nestatornice; inima lor e deprinsă la lăcomie; fii ai blestemului!
15. Părăsind calea cea dreaptă, au rătăcit și au apucat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata nedreptății,
16. dar a primit mustrare pentru călcarea lui de lege; că dobitocul necuvântător pe care era călare a cuvântat cu glas omenesc și a oprit nebunia profetului.
17. Aceștia sunt izvoare fără apă și neguri purtate de vifor, cărora întunericul beznelor le-a fost păstrat.
18. Că rostind ei vorbe mari și găunoase, cu poftele trupului îi momesc la desfrânări pe cei care de-abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire.
19. Le făgăduiesc libertate în timp ce ei înșiși sunt robii stricăciunii; fiindcă ceea ce te biruie, aceea te și stăpânește.
20. Că dacă ei, după ce prin cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru au scăpat de-ntinările lumii, se-ncurcă din nou în ele și sunt învinși, starea lor de pe urmă a devenit mai rea decât cea dintâi.
21. Fiindcă mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptății decât, după ce au cunoscut-o, să se-ntoarcă de la sfânta poruncă ce li se încredințase.
22. Cu ei s-a întâmplat adevărul zicătorii: Câinele la vărsătura lui se-ntoarce și: scroafa spălată se tăvălește-n mocirlă.